Se afișează postările cu eticheta Timisoara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Timisoara. Afișați toate postările

vineri, 10 octombrie 2008

Primeste - i , Doamne

versuri si muzica Tudor Gheorghe

Primeste-i Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

De atatea ori am inaltat
Spre tine calda rugaciune
Si atata timp am asteptat
Dumnezeiasca ta minune.

Ca ochii ne-au ramas infipti
In slava cerului parinte
Si ingerasi tai cuminti
I-au spart sub talpile lor sfinte.

Si ne-ai lasat sa stam asa
cu doua gouri de - ntuneric
In locul ochilor ce - ar vrea
Bici de lumina, fulger sferic.

Sa fie, ca sa taie - n drum
Glontul pornit din teava pustii,
Ascunsa - n noaptea grea si-n fum
Si cine - a tras nicicand sa nu stii.

Primeste-i, Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara,
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

Primeste - i , Doamne

versuri si muzica Tudor Gheorghe

Primeste-i Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

De atatea ori am inaltat
Spre tine calda rugaciune
Si atata timp am asteptat
Dumnezeiasca ta minune.

Ca ochii ne-au ramas infipti
In slava cerului parinte
Si ingerasi tai cuminti
I-au spart sub talpile lor sfinte.

Si ne-ai lasat sa stam asa
cu doua gouri de - ntuneric
In locul ochilor ce - ar vrea
Bici de lumina, fulger sferic.

Sa fie, ca sa taie - n drum
Glontul pornit din teava pustii,
Ascunsa - n noaptea grea si-n fum
Si cine - a tras nicicand sa nu stii.

Primeste-i, Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara,
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

http://www.trilulilu.ro/tovarasultau/66702756b18f83

Craciunul Timisoarei - Da-ne Doamne Darul amintirii

Am fost si eu acolo, in Timisoara, acum 13 ani. Am petrecut si eu, alaturi de ceilalti entuziasti, cel mai straniu si frumos Craciun trait vreodata: Craciunul Timisoarei. Am trait acele zile, nu ascuns si baricadat in casa, ci afara, pe strazi.
Am fost sambata, 16 decembrie, acolo, in Piata Maria, cu fetita mea de mana, ea avea atunci doar 9 ani. Era seara si priveam, muti de uimire, cum un grup de vreo 30 de tineri striga "Jos Ceausescu!" Am fost din nou pe strazi, duminica, de la 7 diminineata, si deja strazile erau pline de oameni. Lumea umbla intr-o procesiune ireala, cu vadita nedumerire si mirare in ochi, caut`nd cu infrigurare semne care sa le dovedeas-ca incredibilul, sa le dea asigurarea ca nu viseaza, ca dupa 45 de ani de mizerie comunista, Timisoara zice NU. si am fost in Piata Operei duminica seara, cand se ardeau volumele omagiale din librarii si soldatii, la fel de nedumeriti si infrigurati ca si noi ceilalti, ne-au infipt baionetele intre ochi. Da, am fost acolo la Catedrala, luni, 18 decembrie, c`nd au tras in noi. Nu frica a domnit atunci, ci pura perplexitate; era imposibil sa crezi ca trag cu adevarat. } in ciuda a ceea ce s-a spus de catre vesnicii filosofi si critici dupa ce totul s-a terminat, gloantele acelea au fost mai mult decat reale, iar mortii ce au cazut atunci mai mult decat adevarati. Si daca nu m-as fi adapostit, trezit din nedumerirea mea nat`nga de strigatele sotiei, probabil ca acest articol nu ar mai fi fost scris. Am fost si marti, si miercuri, si joi, de dimineata p`na seara, in Piata Operei, alaturi de altii mii. Am asistat miercuri, 20 decembrie, la memorabila scena a fuzio-narii armatei cu demonstrantii; am chiuit de bucurie, alaturi de altii zeci de mii, joi, 21 decembrie, c`nd am aflat vestea ca "a inceput si in Bucuresti". Iar vineri, 22 decembrie, inghesuit in multimea uriasa ce ocupa tot spatiul dintre Opera si Catedrala, am auzit ca o veste din cer, veste venita de la un geam de sus, dintr-o cladire din dreapta noastra, cum ca Tiranul a fugit. Asa a strigat atunci o voce de femeie, de sus de la geam, spre multime: A fugit Tiranul!

Era 22 decembrie. Trecuse exact o saptamana. Doamne! Au fost necesare doar 7 zile sa se darame ceea ce dainu-ise jumatate de veac si parea ca va dainui vesnic.
Se spune ca toate au un rost si ca nimic nu e int`mpla-tor. Faptul ca exact de solsti-tiul de iarna Timisoara si Rom`nia au devenit libere poate fi doar o coincidenta? Pentru noi, crestinii, in nici un caz.

Solstitiul de iarna a fost din cele mai vechi timpuri cumpana, momentul cosmic cel mai important in viata omului. La toate popoarele solstitiul de iarna se celebra ca cea mai mare sarbatoare. Atunci, de solstitiul de iarna, se spune, se deschid portile raiului si coboara in lume un m`ntuitor. De aceea, nasterea Domnului nostru Isus Christos a trebuit sa se int`mple de solstitiul de iarna. De aceea, solstitiul de iarna coincide cu Craciunul. Atunci Soarele lumineaza noaptea si nu int`mplator Christos este numit Sol Invictus si Sol Justitiae. El este Soarele Justitiar ce transforma "noaptea in zi" si "tristetea in bucurie". Atunci are loc trecerea de la "vechi" la "nou", de la un ciclu la altul. }i tot de aceea, leul - simbol christic - era in Evul Mediu o emblema a justitiei.
Este interesant ca blazonul vechi al Timisoarei continea un leu, ceea ce su-gereaza ca aceasta cetate a fost sub semnul soarelui justitiar si, parafraz`n-du-l pe Campanella, o putem numi "Cetatea Soarelui". De altfel, in 1316, c`nd Timisoara a devenit resedinta, capitala regelui Charles Robert d'Anjou, ea avea cele patru porti orientate spre punctele cardinale, adica spre statiile soarelui, la fel ca si cetatea lui Campa-nella. Este de mirare atunci ca cele 7 zile justitiare, de foc si lupta, s-au desfasurat la Timisoara? Este de mirare ca au fost exact 7, si ca s-au petrecut exact de solstitiul de iarna, cind are loc schimbarea dintre vechi si nou? Ca totul a inceput in Piata Maria, a Sf. Fecioare, mama Soarelul Justitiar?
Cei care au fost atunci in Piata Operei au vazut cu uimire miracolul Naturii, cum iarna s-a transformat intr-o edenica primavara, iar Soarele, extraordinarul Soare, era suspendat parca de turla Catedralei. Caci acel de neuitat Craciun al Timisoarei a avut soarele ca semn. Desi iarna, era cald ca primavara si soarele stralucea pe cerul albastru pe care se proiecta conturul Catedralei.
Da, fara indoiala, Timisoara apartine istoriei sacre, ea a stat la cumpana ciclica si soarele Timisoarei este, pe merit, Sol Justitiae Temesiensis.

Sub acest soare a fost sarbatorit Craciunul Timisoarei si acum, dupa 13 ani, nu avem dreptul sa uitam. Omul, pentru ca e om, are tendinta sa uite ce e important, dus de vartejul amanuntelor de zi cu zi.
Acuma, de Craciunul anului 2003, sa ne rugam :

da - ne Doamne darul amintirii!

Documente declasificate dupa 19 ani, depuse in dosarul Revolutiei de la Timisoara

-- Avocatul gen. Stanculescu, Alice Draghici: "Printre fortele armate de la Timisoara s-au aflat si cetateni straini dotati cu armament diferit de cel al soldatilor Ministerului Apararii"
Avocatul gen. (r) Victor Stanculescu, Alice Draghici, a depus, luni, in instanta, in dosarul Revolutiei de la Timisoara, documente care ar arata ca la evenimentele de acum 19 ani ar fi participat si straini dotati cu armament diferit de cel al Ministerului Apararii. Draghici a declarat pentru NewsIn ca, din documentele depuse la dosar, la termenul de luni de la inalta Curte de Casatie si Justitie, ar rezulta ca printre fortele armate de la Timisoara s-au aflat si cetateni straini dotati cu armament diferit de cel al soldatilor Ministerului Apararii. Avocatul a sustinut ca aceste lucruri ar fi demonstrate de jurnale ale Ministerului Apararii, declasificate la solicitarea lui Victor Stanculescu, referitoare la operatiunile de la Timisoara din decembrie 1989. De asemenea, printre documente s-ar afla si rapoarte ale cadrelor participante la evenimentele din urma cu 19 ani. "Teroristi" cu armament performant
La finalul sedintei de judecata de luni, avocatul lui Stanculescu a declarat ca din aceste documente rezulta ca nu s-a putut stabili clar cine ar fi de vina pentru faptele petrecute la Timisoara. "Rezulta ca, in perioada 16 - 21 decembrie 1989, la Timisoara, printre soldati au fost infiltrate diverse persoane. Astfel, au fost persoane imbracate in uniforma kaki si care detineau armament foarte sofisticat. Era armament de lupta de provenienta straina, care nu era in dotarea Armatei si cu care s-a tras inclusiv chiar si in soldati. Va dau un singur exemplu. Pe 17 decembrie au fost depistate cinci persoane straine care atacau masini de lupta ale armatei. Atunci cand au fost depistate, acele persoane care erau imbracate in uniforma specifica armatei au fugit. Spatiul aerian era survolat de niste aparate de zbor mici, despre care nu s-a stabilit nici pana in prezent de unde proveneau. Au fost impuscati multi soldati, s-au atacat tancuri ale armatei. Documentele depuse de noi la dosar arata ca, printre persoanele infiltrate in randul celor de la Timisoara, se aflau oameni din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorism si din Securitate", a declarat pentru NewsIn avocatul Alice Draghici. La randul sau, aparatorul lui Mihai Chitac, gen. (r) Ioan Dan, a solicitat si el mai multe probe, printre care si depunerea la dosar a unui document prin care s-ar demonstra incompatibilitatea unuia dintre judecatorii completului de fond de la iCCJ unde a fost condamnat clientul sau. Avocatul a sustinut ca magistratul ar fi membru al Asociatiei de Revolutionari "22 decembrie" de la Iasi. Amanare contestata Presedintele Completului de noua judecatori, Gheorghe Florea, a decis sa ia in discutie toate aceste cereri pe 9 iunie, la un nou termen al procesului. Amanarea procesului a fost contestata de revolutionarii prezenti, care au solicitat ca generalii Chitac si Stanculescu "sa nu mai fie tinuti in brate". Una din partile vatamate din dosar, Vasile Farcau, a aprins doua lumanari pe care le-a infipt in doi covrigi si le-a pus pe un birou in fata judecatorilor. Dosarul a mai fost amanat de Completul de noua magistrati al inaltei Curti de Casatie si Justitie, care trebuie sa judece recursurile depuse de generalii in rezerva Victor Stanculescu si Mihai Chitac, condamnati la 15 ani de inchisoare si degradare militara in procesul Revolutiei de la Timisoara.
generalul Victor Stanculescu
Potrivit motivarii data publicitatii in 5 decembrie 2007, Victor Stanculescu si Mihai Chitac nu pot fi exonerati de raspundere penala, pentru ca au executat ordinul lui Ceausescu de a trage in manifestantii de la Timisoara, ordinul fiind ilegal, cei doi generali stiind de caracterul anticomunist al revoltei. Acelasi document confirma faptul ca inculpatul Victor Atanasie Stanculescu a facut parte din comandamentul care a condus actiunea de reprimare a manifestatilor de la Timisoara si a exercitat cu "vadit exces de zel" atributiile ce i-au revenit in cadrul acelui comandament. Aceasta a dus si la numirea sa de catre Nicolae Ceausescu, in seara de 20 decembrie 1989, in functia de comandant militar unic al muncipiului Timisoara, se arata in motivarea sentintei de condamnare a generalului(r) Stanculescu pentru Revolutia de la Timisoara.
generalul Mihai Chitac
In ceea ce il priveste pe inculpatul Mihai Chitac, magistratii au aratat ca, din corelarea tuturor probelor, reiese ca acesta a facut parte din structurile de conducere a actiunii de reprimare a manifestantilor din Timisoara, ca a exercitat si el exces de zel, "implicandu-se in mod vadit in executarea ordinului ce a avut ca urmare impuscarea mortala a 72 de persoane si ranirea altor 253 dintre care multe foarte grav", se arata in motivarea aceleiasi sentinte. Magistratii au aratat ca, potrivit reglementarilor in vigoare, in decembrie 1989, comandatii care au dreptul sa dea ordine poarta intreaga responsabilitate pentru legalitatea si urmarile ordinelor date. Darea de catre comandat si executarea de catre subordonat a unui ordin ilegal atrag raspunderea atat pentru unul cat si pentru celalalt, sustin magistratii care au apreciat ca ordinul de a se deschide foc impotriva manifestantilor avea un caracter vadit ilegal, nu era emis in baza prevederilor niciunei legi sau a Constitutiei si, prin urmare, nu trebuia pus in executare, se mai arata in motivarea sentintei. Potrivit instantei, inculpatii au fost informati asupra caracterului anticomunist, de protest al manifestantilor de la Timisoara si aveau atat pregatirea cat si experienta necesara pentru a realiza caracterul ilegal al unui astfel de ordin. Magistratii au mai apreciat ca inculpatii aveau posibilitatea sa nu se implice in realizarea ordinului respectiv. Magistratii au respins cererea partilor vatamate din acest dosar - raniti si familii ale celor ucisi in urma interventiei brutale a armatei - de a se schimba incadrarea faptelor de care sunt acuzati cei doi generali in rezerva ai MApN, de la "omor deosebit de grav" si "tentativa de omor" la cea de "genocid". Inainte de 21 decembrie, la Timisoara au fost ucisi 73 de protestatari.

Elena Ceausescu a ars mortii de la Timisoara





























Fostul ministru de Externe al Romaniei socialiste, Stefan Andrei, revine cu noi declaratii bomba privind ultimele zile ale regimului Ceausescu. Interviul, publicat in exclusivitate in ZIUA, face parte dintr-un documentar TV si o carte despre culisele diplomatiei romanesti la 20 de ani de la caderea sistemului comunist. Excelenta, ce a cautat Ceausescu la Teheran in decembrie 1989, cand deja, aici, fusese declansata operatiunea de debarcare a sa, atat la Iasi, cat si la Timisoara? Vizita a fost stabilita dupa conferinta statelor nealiniate, de la Belgrad. Fusese fixata pentru 18 decembrie. Eu consider si acum ca Nicolae Ceausescu a savarsit una dintre cele mai grave si daunatoare greseli ale vietii sale politice cand, in dimineata zilei de luni, 18 decembrie 1989, s-a urcat in avion pentru a pleca timp de trei zile in vizita oficiala in Iran. Inainte de a pleca, pe 17 seara, Ceausescu m-a chemat la el sa se sfatuiasca cu mine. M-a intrebat: "Crezi ca pot sa aman vizita in Iran?". "Sigur ca da", i-am zis. Am amanat-o si pe cea cu Brejnev, in '77, cand a fost greva minerilor din Valea Jiului. Fac o paranteza: am sunat atunci la Moscova sa anunt ca nu putem veni si, desi nici nu incepuse bine revolta minerilor, cei de la Kremlin imi zic: "Da! Da! Aveti probleme in Valea Jiului cu minerii, nu?!". Stiau deja! Inchid paranteza. Se vedea pe Ceausescu cum se framanta. Dimineata, pe 18, a dat telefon la Timisoara, lui Ion Coman si primului secretar. I-a intrebat care e situatia ca sa stie daca sa amane sau nu vizita in Iran. Coman l-a asigurat ca nu-i nevoie: "Nu, tovarase Ceau­sescu! Am aplicat indicatiile dumneavostra si totul e bine". Ca ar fi fost o mana de derbedei, de golani si ca s-a facut ordine. "Puteti pleca linistit in Iran", i-au spus.
























Dimineata, la orele 7.00, comandantul Securitatii din Timisoara, Tinu, ii dadea generalului Macri, care era responsabil acolo din partea Securitatii, lista: sunt 42 de morti, 250-300 de raniti. Lista ajunge la Vlad si la Postelnicu. Afla si ministrul Apararii. Ceausescu ii cheama acasa si-i intreaba: "Care-i situatia? Ca aman vizita." Ei i-au zis ca-i liniste acum. Nici unul nu i-a spus ca sunt 42 de morti. Nici Coman, nici Balan, nici ceilalti. Atunci Ceausescu a plecat in Iran si a lasat-o la comanda pe Elena Ceausescu. Se inapoiaza pe 20 decembrie, seara. Ion Dinca si Tudor Postelnicu sunt chemati imediat de Nicolae Ceausescu la biroul sau de la CC, unde se gasea deja Elena Ceausescu. Ceausescu cere sa i se faca legatura telefonica la Timisoara cu Dascalescu, care era acolo impreuna cu Emil Bobu. Si-l intreaba: "Care este situatia?" Dascalescu ii spune: "Sunt 58 de morti!". "Pai cum, mai, 58 de morti? Ca mie tovarasii imi spun aici ca sunt 11 morti." Ceauseasca a intervenit, comentand ca Dascalescu nu trebuie sa se ia dupa zvonuri, ci sa se bazeze pe informatii, de la "forurile com­petente". Auzind ceva acolo, Dascalescu a replicat: "Tovarase Ceausescu, 40 de morti au fost deja incinerati". "Cum incinerati?" a intrebat Nicolae Ceausescu privind spre Tudor Postelnicu. Asta zice: "Tovarase Secretar General, erau vagabonzi, persoane neidentificate, s-a primit ordin - si a aratat cu barbia spre Elena Ceausescu - sa fie incinerate". Si-atunci el si-a dat seama ca la plecarea in Iran a fost mintit si de cei de la Timisoara, si de cei trei ministri de-aici. Ca ei aveau 43 de morti - care au ajuns 58 - si 300 de raniti si el statea la Teheran. Cand putea sa amane vizita in Iran, nu era nici o problema, nici o pierdere economica. Mintit via Bucuresti-Teheran Deci Elena Ceausescu si-a mintit sotul?
























Va dati seama? Da! E clar ca Ceauseasca l-a mintit si in timpul convorbirilor lor telefonice pe cand era la Teheran. Ea a fost implicata direct si in hotararea de incinerare. Atunci, la CC, cand a aflat adevarul, Ceausescu s-a limitat sa spuna: "Bine, ne vedem mai tarziu, sa vedem ce avem de facut". A fost o greseala fundamentala a lui Ceausescu, de a o lasa pe sotia sa la carma tarii! Si mai ales in circumstantele date. N-am aflat si nici nu m-am interesat ce colaboratori si sfatuitori a avut Elena Ceausescu in zilele in care Ceausescu se afla la Teheran. Ar fi interesant de stiut, pentru a cunoaste gandirea si indicatiile sale din acea perioada si ce indicatii primea de la sotul ei de la Teheran. Oricum, ce se stie este ca se intrerupsesera orice alte legaturi dintre tara si Nicolae Ceausescu, cu exceptia dialogului dintre cei doi soti. Fostul ministru de Externe Ion Stoian care se gasea atunci la Teheran mi-a spus ca ministrul secretar de stat al MAE, domnul Duma, a primit ordin sa nu-i trimita nici o telegrama ministrului sau. Nu stiu nici daca Nicolae Ceausescu primea la Teheran rapoarte de la Securitate ori de la Ministerul Apararii Nationale. Sa ne intoarcem putin la ziua de 17 decembrie. Sedinta CPEx. A fost o sedinta cu adevarat memorabila. Am scris deja episodul in memoriile mele. A fost asa: Ceausescu a vrut sa-i demita pe Vlad, Milea si Postelnicu deoarece nu-i respectasera indicatiile date de el in cursul noptii de 16 spre 17 decembrie, in legatura cu tulburarile de la Timisoara. Gogu Radulescu si Constantin Dascalescu s-au ridicat si-au spus ca nu ar trebui luata masura aceasta. Ceausescu, nervos - dar cam juca teatru - a spus, trantind foile pe masa: "Atunci alegeti-va alt secretar general". Cu exceptia lui Niculescu-Mizil si a lui Gheor­ghe Pana, eu si inca o persoana ne-am ridicat de pe scaun si nu ne-am deplasat spre Ceausescu, intrand in joc si rugandu-l sa nu ramana secretar general. Era o smecherie de-a lui. Ignorand sau nesocotind structura de atunci a Cepex, unii ziaristi ori istorici scriu ca atunci partidul ar fi putut scapa de Ceausescu, aproband indemnul lui de a fi ales un alt secretar general. Este o ipoteza falsa, contrara realitatii. Modalitatea de alegere a lui nu-ti permitea acest lucru. Ceausescu construise minutios un sistem al dracului, betonat, de alegere a secretarului general, de la organizatiile de baza pana la Congres, care, practic, facea imposibila schimbarea lui, fara voia lui. Ceausescu, asa cum stiam toti cei care il cunosteam mai bine, nu concepea decat o varianta unica: sa moara cu puterea in brate. Stiam si se vedea pe el ca Ceausescu nu dormise in noaptea precedenta si nici la pranz in ziua sedintei. Devenise nervos, morocanos, nereceptiv chiar, si, daca nu dormea, devenea dur si brutal cu colaboratorii, insuportabil. In timpul sedintei, Elena dadea roata cu ochii sticlosi urmarind cu atentie comportamentul fiecarui membru Cepex. Atunci a desem­nat-o pe Elena Ceausescu, impreuna cu Manea Manescu, vicepresedinte al Consiliului de Stat, sa coordoneze activitatea din tara: "Ei vor fi cei care vor organiza sedinte atunci cand va fi cazul si vor convoca Biroul Permanent al CPEx." De ce nu si de celalalt vicepresedinte al Consiliului de Stat, Gogu Radu­lescu? Pentru multi dintre noi, era clar de ce: cunosteam simpatiile si pozitile prosovietice ale lui Gogu Radulescu. Oamenii rusilor au preluat puterea Si ajungem la ziua de 21 decembrie. Din informatiile noastre "marea manifestare" din 21 a fost organizata de un membru al CPEx care nu a fost judecat si nu a facut inchisoare impreuna cu dvs, ceilalti membri ai Comitetului Politic. Este vorba de Barbu Petrescu, primarul de atunci al Capitalei, care a disparut ulterior. Care a fost rolul lui? Barbu Petrescu era un idiot. I-am spus-o si lui si Ceausescu, dar cu alta ocazie. Elena era legata de el, prin frate. Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Cuvantul de ordine al generalului Militaru, omul GRU, al rusilor, a fost - dupa ce a preluat puterea cu Iliescu - sa decapitam conducerea partidului si a statului. Sa fie arestati cu totii, inclusiv conducerea Securitatii. Aveau nevoie de controlul total. Si a inceput alt macel. In nebunia de atunci, nu stiu ce s-a intamplat. Eu m-am trezit in inchisoare. Stiti cui trebuie sa-i multumesc pentru asta. Este interesant si concludent ca Dascalescu si Gogu Radulescu ca si Ion Ursu, din dispozitia nu stiu cui, au fost scosi din procesul CPEx si n-au fost condamnati..