Deconspirarea a primit unda verde

Senatorii au votat ieri legea de functionare si organizare a CNSAS cu 73 de voturi "pentru"si doar trei abtineri.

Peremistii au anuntat, la scurt timp, ca vor cere Biroului Permanent al Parlamentului reluarea votarii proiectului de lege, sustinand ca pe parcursul sedintei nu a fost cvorumul necesar, de 69 de senatori. "Este bine ca a trecut legea fara mare opozitie din partea parlamentarilor. Este un semn ca partidele vor sa ne continuam ce am inceput. Speram ca noul for legislativ va adopta si alte legi in acest sens", ne-a declarat presedintele CNSAS, Ladislau Csendes. Conform legii, Colegiul intocmeste note de constatare pentru persoanele cu un trecut "patat"de cola­borarea cu fosta Securitate pe care le trimite in instanta. Din categoria celor verificati au fost scosi secretarii de judet de pe vremea regimului co­munist, iar dosarele fetelor bisericesti pot fi studiate doar cu acordul cultului din care fac parte. PRM a contestat votul dat in plen, motivand ca in momentul votului in sala erau prezenti doar 45 de senatori si nu 76 cum au fost la inceputul sedintei.

Spioni de contrabanda

În perioada în care Ioan Talpeş a ocupat funcţia de director al SIE, potrivit Hotnews, în România au avut loc mai multe operaţiuni de contrabandă în care au fost implicaţi atât ofiţeri de informaţii (foşti sau activi), cât şi persoane, îndeosebi cetăţeni arabi, aflate sub controlul acestora. La fel, în domeniul marilor privatizări au pătruns indivizi şi firme străine a căror bonitate nu numai că n-a fost verificată de cei în măsură să facă acest lucru, dar au fost chiar sprijiniţi de aceştia să dea marile tunuri postdecembriste. Sunt deja de notorietate cazurile Puma-Faur, Mike şi Elie Nassar, Zaher Iskandarani, Columna Bank, Jimbolia, Ţigareta etc.
La începutul lui 1997, după venirea la Cotroceni a lui Emil Constantinescu, generalul SIE Dumitru Ciobanu i-a înaintat consilierului prezidenţial Cătălin Harnagea un raport detaliat cu privire la acte grave de corupţie de la vârful şi din interiorul SIE. Talpeş a fost acuzat atunci că ar fi primit în 1995 de la Zaher Iskandarani, un controversat om de afaceri romano-sirian, supranumit şi “Prinţul Banatului”, 6 milioane de dolari pentru susţinerea lui Ion Iliescu.
ÎNTĂLNIREA CU “PRINŢUL BANATULUI”Acuzaţia n-a fost confirmată, dar Talpeş a recunoscut că s-a întâlnit o singură dată cu Zaher Iskandarani, la sediul SIE, şi că acesta ar fi fost dispus să ofere statului, “ca acţiune umanitară”, 3 milioane de dolari pentru a fi judecat corect. Talpeş a spus că el nu a luat nici un ban, ba chiar a cerut arestarea lui Iskandarani. Ulterior, într-o intervenţie televizată, fostul preşedinte Emil Constantinescu a acuzat că în mandatul lui Talpeş a fost creat şi consolidat un sistem oligarhic generalizat. El a afirmat totodată că la prima întâlnire avută cu fostul şef al SIE, Talpeş i-a spus că Zaher Iskandarani (condamnat pentru contrabandă cu ţigări) a venit la el ca să-l ajute să deschidă o fabrică. Talpeş a respins acuzaţiile lui Constantinescu şi a afirmat chiar că, în vremea mandatului său din fruntea SIE, a interzis operaţiunile speciale. “Cât m-am aflat la conducerea SIE, nu s-au desfăşurat acţiuni de contrabandă cu ţigări şi arme, în serviciul oligarhiilor, cu aprobarea statului. Este bine de precizat, pentru opinia publică, cine a organizat acţiuni de contrabandă şi cu aprobarea cui. Cel puţin în cazul Ţigareta 2”, afirma Talpeş.
“generalul Ioan Talpeş, care l-a înlocuit pe Caraman, fusese colaborator apropiat al clanului Ceauşescu şi era familiar tot numai cu spionajul de tip comunist. Cu Talpeş la cârmă, SIE a rămas un serviciu de tip sovietic (...), după opt ani de la alungarea tiraniei, SIE continua să considere că Occidentul este inamic. În 1997, Elveţia a acuzat public România de spionaj economic şi generalul Talpeş, devenit ţap ispăşitor, a fost trimis ambasador în Bulgaria. La 18 februarie 1998, preşedintele Emil Constantinescu l-a instalat în fruntea SIE pe Constantin Harnagea, care nu a avut legături cu Securitatea. Abia atunci a început adevărata democratizare a SIE”.

Ce au in comun IBM, Volkswagen, Hugo Boss, Bayer si Siemens cu Hitler

O serie de companii de renume mondial, care in ziua de astazi dau produse mai mult sau mai putin indispensabile traiului cotidian, au fost, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in slujba lui Hitler, relateaza ziare.com. Gigantul american IBM, cu filiale deschise si in Germania, a creat pentru nazisti un sistem foarte complex, pe baza de carduri perforate, pentru a avea control asupra bazelor de date. Imediat ce invadau o tara, nemtii verificau sistemul de recensamant cu ajutorul cardurilor, luand astfel urma fiecarui evreu, tigan sau oricarui alt non-arian. In acelasi fel se tinea si evidenta prizonierilor - se stia pentru fiecare orientarea religioasa, locul natal si modul in care urmau sa fie executati. Producatorul de masini Volkswagen a creat celebrul Beetle la cererea lui Hitler. El dorea o masina ieftina, fiabila si usor de intretinut, pe care sa si-o permita toti nemtii. Automobilul a fost fabricat de prizonierii de razboi la fabrica din Stuttgart. Daca in zilele noastre Hugo Boss isi promoveaza imaginea prin campanii cu baieti aparent bogati si dependenti de heroina, cu priviri pierdute in spatiu in care poti citi ''sunt atat de frumos, ca ma deprima...'', acum cateva zeci de ani lucrurile stateau ''putin'' altfel. In vremuri de demult apuse, Hugo Boss producea uniforme pentru nazisti. Negre, cu o croiala impecabila, menite sa impuna respect maselor. Bayer, compania farmaceutica gigant, cunoscuta in primul rand pentru Aspirina, a facut parte dintr-un trust numit IG Farben, responsabil cu producerea gazului Zyklon-B, folosit la executia evreilor. Chiar si in zilele noastre Bayer refuza sa-l recunoasca pe adevaratul inventator al aspirinei - un evreu pe nume Arthur Eichengrun, sustinand ca medicamentul a fost descoperit de un ''arian''. Siemens a fost de departe compania cea mai implicata in razboiul nazist. In timpul celui de-al doilea razboi mondial si-a deschis o serie de fabrici langa Auschwitz si Buchenwald, iar forta de munca provenea direct din lagarele mai sus mentionate. De cele mai multe ori, evreii munceau dimineata in fabrica, iar seara erau gazati in camerele construite tot de Siemens.

Ceea ce mi se pare cel mai ciudat : relatia de afaceri dintre Standard Oil ( Rockefeller ) si IG Farben .

De asemenea relatia colosului IG Farben din perioada ascensiunii naziste , deci si a pregatirilor de razboi germane , cu Federal Reserve Bank of New York ( Paul Warburg ) si Bank of Manhattan ( Paul Warburg ) .

Sa ne amintim ca ideologia national-SOCIALISTA a aparut cu mult inaintea razboiului , ca si Mein Kampf , iar Rockefeller si Paul Warburg nu erau niste nimeni ce nu stiu ce se intampla in jurul lor , ( ultimul fiind chiar director al Council on Foreign Relations )

Generalii Chiţac şi Stănculescu au intrat în puşcărie pentru 15 ani

Generalii Victor Atanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac vor sta 15 ani după gratii pentru comiterea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tentativă la omor deosebit de grav. Aşa au decis ieri judecătorii Curţii Supreme, care au adăugat că îi obligă pe cei doi să plătească, în solidaritate cu Ministerul Apărării, şi aproximativ 46 de miliarde de lei vechi către cele 226 de victime din timpul reprimării sângeroase a manifestaţiilor izbucnite la Timişoara în perioada 16-22 decembrie 1989. Înainte de 21 decembrie, aici au fost ucişi 73 de protestatari.

La numai câteva ore de la pronunţarea sentinţei, judecătorii au trimis Tribunalului Militar Bucureşti mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea emise pe numele generalilor. De altfel, în scurt timp acestea au şi fost puse în aplicare: Chiţac a fost „săltat“ de acasă, iar Stănculescu de la conferinţa de presă pe care a susţinut-o la Hotelul Howard Johnson.

Chiţac, prezent la pronunţare, Stănculescu ţine conferinţe

La pronunţarea verdictului, în sala de judecată a fost prezent doar Mihai Chiţac. Acesta a catalogat procesul şi sentinţa drept „o decizie politică“ şi „o mascaradă de proces“, „dictat din umbră“ de un anume Constantinescu, precizând însă că nu este vorba despre fostul preşedinte Emil Constantinescu.

La rândul lui, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, a declarat că decizia Curţii Supreme este una corectă. „Decizia de astăzi (ieri - n.r.) de menţinere a pedepsei pentru cei doi inculpaţi este corectă, dar din punctul de vedere al daunelor sentinţa este injustă, iar unii revoluţionari nici nu s-au auzit pe lista strigată în sală“, a declarat Mărieş.

La ora 18.00, a ieşit la declaraţii şi generalul Stănculescu. Acesta a susţinut o conferinţă de presă în care a arătat că a fost condamnat pentru că puterea politică din România a dorit un vinovat. Întrebat de ce a fost el vinovatul şi nu altcineva, Stănculescu a răspuns: „Pentru că generalul Milea (fostul ministru al apărării) a fost mortul care nu mai era. Generalul Guşă a fost, de asemenea, mortul care nu mai era“.

Stănculescu a mai susţinut că el a fost cel care a schimbat cu adevărat regimul comunist: „Eu am schimbat regimul prin forţa militară. Eu am fost cel care a condus operaţiunile de la Târgovişte care s-au încheiat cum s-au încheiat“. Acesta a mai sugerat că la mijloc ar fi vorba despre nişte interese şi că nu s-a dorit aflarea unor lucruri care vor fi cunoscute abia „după dispariţia mea de pe pământul românesc“.

Imediat după ce conferinţa s-a încheiat, generalul Stănculescu a fost „săltat“ de un echipaj al Serviciului Urmăriri, care, de altfel, s-a aflat în sală pe durata declaraţiilor de presă. Cu numai o oră înainte, poliţiştii s-au prezentat şi la locuinţa lui Mihai Chiţac, care a fost dus la sediul Poliţiei Capitalei pentru a i se întocmi formele legale de încarcerare.

Potrivit unor surse din poliţie, din cauza vârstei înaintate şi a problemelor de sănătate, cei doi au fost încarceraţi aseară la Spitalul Penitenciarului Jilava. (A colaborat Andreea Vădan)

PEDEAPSĂ

Ar trebui să execute minimum 7,5 ani

Cei doi au fost condamnaţi prima oară pe 15 iulie 1999 de Curtea Supremă de Justiţie. Pedeapsa a rămas definitivă pe 25 februarie 2000, când Completul de nouă judecători a respins recursurile formulate de generali. Imediat după pronunţarea sentinţei, Stănculescu a fugit din ţară şi s-a întors odată cu venirea la putere a lui Ion Iliescu. Câteva luni mai târziu, procurorul general Tănase Joiţa a promovat un recurs în anulare în favoarea celor doi. Drept urmare, pe 22 martie 2004, Secţiile Unite ale Curţii Supreme au admis recursul lui Joiţa şi au decis rejudecarea procesului Revoluţiei de la Timişoara. Specialiştii în Drept spun că Stănculescu şi Chiţac ar trebui să execute cel puţin 7,5 ani de închisoare. Şi asta pentru că, potrivit legii, condamnaţii trecuţi de 60 de ani pot fi liberaţi condiţionat după executarea a jumătate din pedeapsa de peste 10 închisoare.

Mineriada din 1991 - Miron Cozma a dat jos un guvern

În dimineaţa zilei de 25 septembrie 1991, minerii conduşi de Miron Cozma ajung în Capitală cu mai multe garnituri de tren. Prima oprire este în Piaţa Victoriei, unde cer o întâlnire cu primul-ministru Petre Roman. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Mihnea Marian Constantinescu, a declarat că, iniţial, Petre Roman intenţionează sã coboare în mijlocul minerilor, dar aceastã soluţie nu este acceptatã de SPP.

Minerii răspund cu pietre şi sticle incendiare, ceea ce determină evacuarea primului-ministru şi a funcţionarilor din Guvern. Spre seară, cea mai mare parte a minerilor se îndreaptă spre TVR şi Piaţa Universitaţii. Miron Cozma, aflat în fruntea unei delegaţii, se întâlneşte la Palatul Cotroceni cu preşedintele Ion Iliescu şi cere demiterea primului-ministru.

A doua zi, pe 26 septembrie, minerii atacă din nou clădirea Guvernului. De aceasta dată, autorităţile acceptă negocieri. Niciun reprezentant al presei nu are acces la discuţii. Mai târziu, preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, anunţă pe postul naţional de televiziune demisia Cabinetului Petre Roman.

Cozma ordonă minerilor sã plece acasă, dar aceştia nu îl ascultă şi pătrund în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, unde cer demisia lui Ion Iliescu. Iliescu se întâlneşte din nou cu o delegaţie a minerilor condusă de Miron Cozma. La finalul discuţiilor, Iliescu şi Cozma au semnat un comunicat prin care se anunţa că revendicările minerilor au fost rezolvate. Minerii se întorc acasă.

Mineriada 1991

Va prezint mai jos episodul mineriadei din 91, descris de jurnalistul Gabriel Klimowicz , martor ocular al evenimentului din 26 septembrie 1991 în Parlamentul Romaniei care în acea perioadă se afla în clădirea din Dealul Mitropoliei. Pe atunci, Gabriel era reporter la ziarul „Cotidianul”, patronat de Ion Raţiu. Episodul descris mai jos a fost publicat în recenta sa carte „Agora vremurilor moderne – introducere în tainele televiziunii de stiri”:

„…Nu mai ştiu ce se discuta atunci în Parlamentul dominat copios de FSN. La un moment dat s-a auzit un zvon: vin minerii! Toţi jurnaliştii aflaţi acolo am început să dăm telefoane la colegii noştri care aveau ca sarcină să relateze isprăvile minerilor în Bucureşti şi aceştia ne-au confirmat: vin spre Parlament în frunte cu Miron Cozma. Am început să-i întreb pe politicieni ce vor să facă în această situaţie. Toţi se simţeau în siguranţă în Parlament apăraţi de funcţiile lor şi de jandarmi. Mă uit pe fereastră în curtea Parlamentului şi îi văd pe jandarmi cum se imbarcă în maşini şi părăsesc Parlamentul. Era evident că primiseră ordin. Mai erau vreo doi în cladirea Parlamentului, plus un pompier care începuseră să care lăzi cu muniţie. Am întrebat ce se află în lăzi şi mi-au răspuns că grenade cu gaz lacrimogen. I-am întrebat cum îşi propun să apere Parlamentul şi mi-au răspuns că nu au cum pentru că trupele care trebuiau să asigure securitatea au plecat. Era evident că Parlamentul fusese lăsat la discreţia minerilor lui Cosma. Toţi jurnaliştii erau înspăimântaţi: ştiam ce făcuseră minerii pe 13-15 iunie 1990 şi acele imagini erau încă proaspete în memorie.Uşile parlamentului nu au rezistat prea mult la presiunea minerilor care au dat năvală în incinta sălii de şedinţe urlând şi agitând răngile şi topoarele deasupra capului. S-a creat o tensiune teribilă. Parlamentarii nu puteau părăsii clădirea pentru că minerii păzeau toate caile de acces. Nici noi nu puteam. Minerii veneau la tribună şi vorbeau despre necesitatea ca parlamentarii, îmbogăţiţii, trădătorii, cei care nu au mâncat salam cu soia şi cei care vor să vândă ţara, cei vinovaţi pentru traiul prost al românilor să dispară. Era ameninţată atât viaţa liberalilor şi ţărăniştilor cât şi a celor din FSN. În ameninţările la adresa celor din FSN însă nu credeam. Minerii mai veniseră în Bucureşti doar la chemarea lui Iliescu, iar FSN-ul era condus fără dubiu de la Cotroceni. Ne aşteptam în orice moment ca dezastru sa se producă : un miner să lase o ranga să cadă în capul unui parlamentar şi în acest fel să fie îngropată pentru o lungă perioadă de timp atât democraţia românească cât şi orice şansă de apropiere a României de lumea civilizată. Ion Raţiu, patronul meu în aceea perioada, Dan Marţian preşedintele Camerei Deputatilor şi alţii vorbeau de la microfon încercând să-i calmeze pe mineri.

Ioan Alexandru, senator PNŢCD, o raritate printre aşa-zişii politicieni care umpleau Parlamentul, le vorbea şi el minerilor. Ioan Alexandru este cel mai important poet religios al românilor. Era un om de înaltă spiritualitate, om cu viaţă sfântă, complet devotat lui Iisus Hristos şi poporului român. Printre politicienii noştri, gata să înghite o broască râioasă în fiecare dimineaţă şi să adopte imediat convingerile celui care dă mai mult, Ioan Alexandru se legitima la propriu în faţa minerilor cu Imnele Transilvaniei, ale Moldovei şi ale Tării Româneşti, carţile lui principale. El striga de la tribună: „ Sunt autorul Imnelor Transilvaniei şi ale Moldovei”. Mi se părea că se dă o luptă între spiritul creştin al lui Ioan Alexandru şi forţa brută a minerilor. El le striga acestora, cu o cruce de placaj într-o mana( crucea care-l însoţise in Piaîa Universităţii în timpul carnagiului de pe 21 decembrie 1989) şi cu cealaltă ridicată profetic deasupra capului, să nu facă vărsare de sânge în Parlament şi să părăsească Instituţia asupra căreia atacurile violente însemna tot atâtea lovituri date democraţiei. La un moment dat se întâmplă un fapt incredibil: îl văd pe Ioan Alexandru ţinând un piron şi pe un miner bătând pironul cu o rangă în peretele din spatele prezidiului Camerei Deputaţilor. De piron Ioan Alexandru a agăţat crucea lui traforată în placaj şi pilogravată cu linii grafice inspirate din arta ţărănească. El miza pe puterea de exorcizare a semnului creştin într-un Parlament în care majoritatea erau atei, proveniţi din rândurile Partidului Comunist sau ale fostei Securităţi a lui Ceauşescu. Crucea a rămas acolo ani de zile cu toate încercările repetate ale liderilor FSN (Frontului Salvarii Nationale) de a o scoate de acolo. În amintirea acestei cruci a lui Ioan Alexandru a fost ulterior montată o alta de lemn, mai mare, mai frumoasă şi mai vizibilă în spatele prezidiului din sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, după ce aceasta s-a mutat în Palatul Parlamentului (fosta Casa a Poporului construită de Ceauşescu) unde se află şi astăzi.Episodul descris a fost semnalul dezamorsării acţiunii minerilor…”

Gabriel Klimowicz

Actiuni curente

1)Strangem carti pt Biblioteca scolii din satul Hagi Curda (actualmente Ucraina) cei interesati sunt rugati sa lase un email si luam legatura.
2) Pe 1 decembrie ne vedem la Alba-Iulia pt detalii www.noiigolani.ro

Profanare in Transnistria

Oficiul National pentru Cultul Eroilor (ONCE) condamna actiunea autoritatilor transnistrene de profa­nare a cimitirului romanesc de razboi "General Dragalina" (foto), sesizata in premiera de ZIUA.

Demarate in februarie 2007, lucrarile de amenajare au fost finalizate la inceputul acestei saptamani prin ridicarea, pe locul fostului cimitir, a unui complex istorico-militar dedicat ostasilor rusi. "Revenirea in actualitate a unui caz flagrant de incalcare a dreptului umanitar international (Conventiile de la Geneva din 1949 privind victimele de razboi si Protocoalele aditionale la acestea), precum cel de la Tighina, prin inaugurarea "oficiala", zilele trecute, a asa-zisului "Complex memorial istorico-militar al Ostasului Rus" este mai mult decat regretabila", se arata in comunicatul citat. "Nu credem ca demnitatea celor ingropati acolo, in Cimitirul militar <> din Tighina - romani, rusi, germani, francezi - va fi mai respectata daca noua configuratie a necropolei este dedicata doar unuia dintre ostasi, ci dimpotriva.

Spionajul romanesc

Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

30 de miliarde de euro. Aceasta este suma aproximativă pe care Uniunea Europeană o pompează în România până în 2030. O gură de oxigen dozată pentru economia naţională, de care va beneficia, în mod direct, mediul de afaceri. Un mediu de afaceri care, la 19 ani după Revoluţie, este dominat de foştii ofiţeri ai Securităţii ceauşiste şi de beizadelele acestora. Interesele lor financiare au o constantă: afacerile clientelare cu statul.

Se detaşează prin influenţă o castă aparte: ofiţerii de spionaj - disciplina de elită a culegerii de informaţii. Sau „pionii Marelui Joc“ - aşa cum le place unora dintre ei să-şi spună. Dacă, în comunism, formau o castă de privilegiaţi, tot ei au profitat de pe urma tranziţiei, convertindu-se în capitalişti şi formând un soi de oligarhie ereditară. Sunt conectaţi între ei prin fire invizibile, fac trafic de informaţii şi respectă instinctiv legea Omertei. Îşi măsoară patriotismul în milioane de euro, dar păstrează nostalgia epocii comuniste, când statul i-a luat de la brazdă şi le-a imprimat în scoarţa cerebrală tehnicile de spionaj sovietice. Acum sunt principalii beneficiari ai integră rii europene, după ce decenii întregi au spionat democraţiile vestice ale Bătrânului Continent. Când sabotau NATO, în Războiul Rece, nici nu visau că, după nişte ani, vor intermedia tehnică specială americană. Şi-au păstrat reflexele profesionale şi se mişcă eficient la adăpostul discreţiei. Adică „la umbră“ - termenul lor argotic.

Au construit reţele de afaceri, bazându-se pe vechile filiere de spionaj. De aceea, mulţi dintre întreprinzătorii de azi sunt ofiţerii DIE de ieri. Documentările transfrontaliere relevă că fiecare dintre spionii ceauşişti şi-a construit businessul folosindu-se de oportunităţile zonei în care au fost trimişi în misiuni, precum şi de relaţiile betonate atunci. Practic, au utilizat informaţiile şi sursele în interes personal, privatizându-le, ascunşi de paravane offshore, societăţi anonime şi interpuşi.

Grupările de afaceri cu rădăcini în spionajul comunist acţionează peste tot, în domenii strategice: imobiliare, energie, IT, armament, telecomunicaţii, agricultură, presă, servicii publice, instituţii de stat şi politică. Influenţează mediul de afaceri şi astfel domină economia naţională. Unii sunt în Top 300, iar cei care fac pe consilierii magnaţilor îşi legitimează traficul de influenţă drept „consultanţă“.

Serialul „Cupola“ nu este un rechizitoriu al fostei Securităţi. Ci un documentar jurnalistic, în care fiecare episod prezintă, în exclusivitate, povestea câte unui ofiţer din spionajul lui Ceauşescu. O poveste care arată cum instrumentul armat al unei dictaturii criminale se repliază rapid în afacerist cu pretenţii „de etichetă“. Şi pentru că afaceriştii nu se pot lustra, merită, cel puţin, să-i ştim. De ce? „Oricine este altcineva“, spune o regulă veche a spionajului.

IMOBILIARE

Serviciul Imobiliar de Elită

Trei înalţi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ieşiţi în rezervă anul trecut, îşi oferă contra cost experienţa unui controversat magnat imobiliar din Bucureşti. Generalii (r) Adrian Isac şi Ion Isar, colonelul (r) Mircea Haş şi colonelul activ Teodor Dorobanţu s-au regrupat într-o reţea financiară constituită în jurul unui mogul de presă şi imobiliar, Marius Locic. Magnatul e cunoscut drept un apropiat al PDL, dar şi al controversatului finanţator al clubului Steaua, Gigi Becali.

Serviciul Imobiliar de Elită

Statul, parazitat de foştii săi spioni

Foşti ofiţeri-cheie SIE şi SRI, apropiaţi de mogulul media Sorin Ovidiu Vîntu, fac bani din energie şi imobiliare. Personajele centrale sunt generalul (r) SIE Nicolae Iană, colonelul (r) SRI Ion Badea, generalul (r) de divizie Gheorghe Carp, fost chestor-şef în Ministerul de Interne. În noua Românie, cei trei au devenit pilonii a două grupări controversate de afaceri. Miza e cât se poate de ispititoare: zecile de milioane de euro obţinuţi din relaţii clientelare cu statul român.

Statul, parazitat de foştii săi spioni

Spionul-alchimist

După ce, în anii ’80, l-a „vânat“ pe transfugul Ion Mihai Pacepa în Statele Unite ale Americii, un ofiţer român de contrainformaţii ajută un grup israelian să-şi transforme profitul obţinut din tranzacţiile imobiliare făcute în România în diamante de pe continentul african. Ţara vizată: Sierra Leone. Vânătorul transfugului Pacepa e Dan Victor Bălăesh, cu o carieră de top în DIE/CIE/SIE, pe contraspionajul extern. La capătul firului sunt partenerii săi din afaceri, israelienii Haim Tzutziashvili şi Ronny Bruckner, un miliardar de pe Wall Street.

Spionul-alchimist





Cum îşi împart spionii Capitala

Două mari grupări de afaceri îşi împart piaţa imobiliară din Bucureşti. Oamenii lor cheie provin din fosta Securitate şi din nomenclatura comunistă. În schemă, două grupări de afaceri: Trigranit - reprezentată de fostul ambasador la Londra Dan Ghibernea (despre care sursele EVZ spun că e ofiţer activ) - şi „Popoviciu-Badea“, controlată de foştii gineri ai comunistului Ion Dincă. Soţiile celor doi (în cazul lui Nicolae Badea, fosta) investitori giganţi în imobiliare au activat în contraspionaj, cu grade de căpitani.

Cum îşi împart spionii Capitala

TEHNICĂ SPECIALĂ

Un spion român face afaceri cu un fost şef al Mossad

Un colonel (r) român de contraspionaj extern reprezintă în România interesele de afaceri ale unui fost director Mossad. El a prestat servicii şi pentru o mare companie israelienă de comerţ cu armament într-o tranzacţie cu Gigi Becali. Fostul spion cu pricina, colonelul (r) Constantin Cetinoiu, a activat în structurile DIE/CIE/SIE. A condus contraspionajul extern pe spaţiul Austria-Germania-Elveţia, dar a activat şi ca ofiţer pe deplin conspirat, sub paravanul unor societăţi comerciale.

Spion român face afaceri cu un fost şef al Mossad

Noile tunuri ale spionilor ceauşişti

Teodor Ilieş, un înalt fost ofiţer din serviciile române de spionaj - dinainte şi după ’89 -, conectat la un dealer de arme israelian şi un avocat din Tel Aviv, cu rol de „paravan“, a furnizat logistica pentru Telecomunicaţiile Summitului NATO de la Bucureşti. Ei au avut acces la secretele logistice ale armatei române şi ale serviciilor de informaţii. Cei trei au interese într-o companie bucureşteană din zona furnizării de sisteme integrate de comunicaţii, abonată la bani publici şi contracte strategice din sfera siguranţei naţionale.

Noile tunuri ale spionilor ceauşişti

Generali filaţi de contraspionaj

Cinci generali în rezervă ai armatei române sunt monitorizaţi de contraspionajul militar pentru afaceri care lezează interesul naţional. Operaţiunea „IUDA“ arată cum generalii (r) Dan Zaharia, Florentin Popa, Mircea Chelaru, Nicolae Spiroiu şi Gheorghe Rotaru gravitează în jurul lui Aurel Cazacu, fostul boss al Romtehnica. Potrivit DSM, acţiunile acestora prejudiciază cercetarea, înzestrarea şi modernizarea armatei române, dar şi importul şi exportul de tehnică militară.

REŢEAUA „IUDA“: Generali filaţi de contraspionaj



Reţeaua „IUDA“ - spionii lui Ivan

Culisele tranzacţiilor cu armament dezvăluie anvergura operaţiunilor ruseşti din România. Un raport al Direcţiei de Siguranţă Militară de la Bucureşti (DSM - contraspionajul militar) pune în lumină modul în care serviciile secrete de la Moscova penetrează informativ industria naţională de apărare. Miza: controlul operaţiunilor de import-export, cu potenţial financiar uriaş, şi informaţii „preţioase“ privind strategia de apărare a guvernului român. Filajul DSM identifică un personaj-cheie: Aurel Cazacu.

Reţeaua „IUDA“: spionii lui Ivan

Reţeaua „IUDA“ - gradele apei minerale

Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează sunt monitorizaţi de contraspionajul armatei pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.
Ioan Păun (foto)

REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale


AFACERI VIP

Secretul lui Verestoy

Ce îl leagă pe un înalt ofiţer din spionajul ceauşist de liderul grupului UDMR din Senatul României? Banii şi o prietenie veche. Generalul (r) Victor Marcu i-a vândut lui Verestoy Attila o firmă de afaceri digitale, cu statut de „autoritate de certificare“ - conferit de un ministru UDMR. Tranzacţia nu apare în declaraţia de avere a politicianului de Top 300. În paralel, spionul rezervist este director în compania care a concesionat iluminatul public al celor mai importante oraşe din ţară. Compania tranzacţionată între politician şi fostul agent este specializată în tehnologii de securizare a informaţiilor şi furnizează servicii de certificare şi „semnătură electronică“. Victor Marcu i-a fost adjunct în SRI lui Virgil Măgureanu. Înainte de ’89 a activat şi în UM 0103 (DIE/CIE), spionând disidenţii români din străinătate.

Secretul lui Verestoy


VERESTOY ATTILA

Securiştii „Amigo“

Generalul (r) de spionaj Constantin Anghelache şi ex-maiorul Şerban Mihăilescu (Miki Şpagă) s-au întâlnit în firma care a adus în ţară cafeaua braziliană. În afacere a intrat şi antrenorul Mircea Lucescu. Constantin Anghelache a fost omul care a gestionat o perioadă, înainte de Revoluţie, banii obţinuţi de spionajul ceauşist. Miki Şpagă, pe numele său Şerban Mihăilescu, este politician PSD şi ex-secretar general în guvernul Adrian Năstase. Mihăilescu a fost, însă, şi şef de cabinet al ultimului premier comunist, Constantin Dăscălescu. În octombrie 2006, CNSAS l-a deconspirat ca maior acoperit în DIE, între ’86 şi ’89. Politicianul a contestat însă decizia. Depăşind momentul Revoluţiei, cei doi s-au reinventat, împreună, în capitalism. Acum, primul excelează în business, iar celălalt e senator în Parlamentul României.

Securiştii „Amigo“


ŞERBAN MIHĂILESCU

ENERGIE

Spionii care ne umflă factura la energie

Foşti agenţi din serviciile secrete ruse, bulgare şi israeliene, cu conexiuni la Bucureşti, furnizează cărbune energetic pentru termocentralele româneşti la preţuri umflate de aproape două ori - adaos pe care-l suportăm toţi din buzunar. Sistemul Energetic Naţional a importat huilă rusească prin intermediarii Boris Golovin (colonel în rezervă în spionajul militar rusesc), Tonya Halpern (aflată în atenţia contraspionajului militar românesc) şi foştii KGB-işti Constantin Iavorsky, Anatoli Patron şi Iuri Ustinov. Boris Golovin reprezintă în România interesele lui Oleg Deripaska şi Igor Ziuzin, doi oligarhi ruşi, parteneri ai evazionistului mondial Mark Rich. Constantin Iavorsky, fost general KGB, a monopolizat livrările de cărbune pentru termocentralele româneşti. S-a înconjurat în afaceri de o armată de ofiţeri SRI.

Spionii care ne umflă factura la întreţinere

Ciupeli de la buget pe filiera americană

Un spion, un afacerist şi doi diplomaţi - toţi americani - sunt monitorizaţi de contraspionajul militar de la Bucureşti pentru conexiunile lor cu înalţi ofiţeri ai serviciilor speciale româneşti. Miza: afacerile cu statul. Generalii români sunt Decebal Ilina (fost şef al spionajului militar) şi Marius Opran (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale). Despre acesta din urmă se vehiculează că ar fi fost ofiţer acoperit DGIA. Are însă un certificat care contrazice zvonul, document eliberat chiar de DGIA, când era condusă de generalul Gheorghe Rotaru, bunul său prieten. Printre diplomaţii americani se numără un ofiţer ONI şi fostul număr doi al Ambasadei SUA la Bucureşti. Decebal Ilina a activat ca ofiţer al Direcţiei de Informaţii Militare, din 1980, în contrainformaţii. După Revoluţie, a condus DIM şi Contraspionajul Militar.

Biserica rotondă de la Geoagiu nu este inclusă în niciun circuit turistic în ciuda valorii ei inestimabile.

Cea mai veche biserică de piatră din România nu este nici cea de la Densuş, nici cea de la Streisângeorgiu, ci Biserica rotondă din Geoagiu, din judeţul Hunedoara. Lăcaşul de cult a fost ridicat la finele secolului al XI-lea, însă indiferenţa autorităţilor şi încăpăţânarea clericilor încurajează însă „discreţia“ în care este învăluit edificiul.

Dacă lăcaşele de cult de la Densuş şi Strei sunt incluse în aşa-zise circuite turistice, cel de la Geoagiu pare a fi păstrat doar pentru „cunoscătorii adevăraţi“.

Fără indicatoare turistice sau ghid

Dacă afli despre Biserica rotondă de la Geoagiu şi vrei să o vizitezi, se prea poate să o cauţi o jumătate de ceas prin oraşul-sat pentru că indicatoarele care să îndrume turiştii lipsesc cu desăvârşire. Odată ajuns la poarta „Bisericii ungureşti“, aşa cum numesc localnicii ansamblul compus din vechea biserică, o clădire parohială şi o altă biserică în stil gotic, mai tânără decât biserica „circulară“, ai toate şansele să nu găseşti pe nimeni care să-ţi explice ceva. Nu-ţi rămâne decât să păşeşti timid, să te plimbi puţin prin curtea bine îngrijită, să te uiţi uimit mai ales la cele două lăcaşe de cult, însoţit de vreo doi câini mari, dar blânzi şi jucăuşi.

Biserica pe stil gotic este ordonată, iar prin fereastra ei poţi zări mobilier vechi încă funcţional. În biserica rotondă poţi „intra“ la fel, doar trăgând cu ochiul pe o ferestruică îngustă. Nu prea ai ce să vezi decât nişte podele noi şi câteva scaune pliate pe perete. După cel mult o jumătate de oră în care te simţi ca un impostor, pleci impresionat şi intrigat, dacă nu chiar supărat că, de la faţa locului, n-ai avut cum să afli mai multe informaţ ii despre biserica pe care ai văzut-o.

Biserica familiei nobiliare Akos

Potrivit cercetărilor demarate în 1993 de profesorul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, din Cluj-Napoca, biserica tip rotondă este unică în arhitectura religioasă transilvană. De altfel, este singurul edificiu de acest tip care s-a păstrat de-a lungul timpului într-o formă foarte asemănătoare de cea originală, cu doar câteva modificări minore.

Săpăturile efectuate au scos la iveală morminte vechi de aproape un mileniu. Se pare că în interiorul bisericii erau înmormântaţi în general copiii, iar adulţii - în imediata vecinătate, până acum fiind descoperite 172 de morminte. Din primele date arheologice, originea lăcaşului de cult este plasată la finele secolului al Xl-lea, „rotonda“ de la Geoagiu aparţinând familiei nobiliare Akos, care stăpânea zona Geoagiu la acea vreme.

Toată lumea ridică din umeri

Laszlo Beke, administratorul taberei care funcţionează în „Biserica ungurească“, susţine că nu el este cel în măsură să ofere date despre vechiul lăcaş de cult, dar că „poarta este deschisă pentru oricine“.

Se pare că doar pastorul Bisericii Reformate din Orăştie, Sipos Szabalcs, ar putea spune de ce biserica nu se află în circuitul turistic. „De ce nu sunt grupuri de turişti? Asta cred că v-ar putea spune superiorii mei de la Cluj. Nu se poate spune că e izolată, pentru că acolo vin în tabără, vara, tineri din ţară şi din străinătate (tabere organizate de Asociaţ ia Tinerilor Creştini Reformaţi din Transilvania, cu sediul la Cluj-Napoca)“, spune Sipos Szabalcs. Şi autorităţile locale consideră că lăcaşul de cult este destul de „vizibil“ pe harta turistică.



Mihai Căstăian, istoric: „Mă frapează faptul că cel mai vechi lăcaş de cult din piatră, rămas integru în România, nu face parte dintr-un circuit turistic.“

INDIFERENŢĂ

Proprietarii nu vor să facă program de vizită

Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Hunedoara susţine că a încercat să introducă rotonda de la Geoagiu în circuitul turistic. „Nu avem o colaborare foarte bună cu Eparhia Reformată a Ardealului. Nu am reuşit să-i facem să înţeleagă că există o lege prin care sunt obligaţi să asigure un program zilnic de vizitare. În plus, nu înţeleg că ar face rost de bani din taxa de intrare“, spune consilierul Călin Cornea. Istoricul Gheorghe Petrov este şi mai vehement. „Eparhia Reformată a concesionat zona Asociaţei Tinerilor Creştini-Reformaţi. Noii administratori sapă gropi, descoperă morminte, ascund rămăşiţele. Este o bijuterie arhitecturală acea rotondă şi este unică în România. Păcat că habar nu are nimeni de ea“, povesteşte Gheorghe Petrov, adăugând că toate demersurile sale către autorităţi s-au lovit de un zid de tăcere.

Canaraua din sînul viperelor

PUSTIETATE. Grotele din canionul de la Canaraua Fetii ascund sălbăticiuni şi legende

DEZINTERES ● Rezervaţia naturală nu s-a „ridicat" la statutul de sit arheologic
Tropăind printr-o Dobroge prietenoasă, unde secolele se împletesc într-un „nu-ştiu-ce", care fascinează şi care îmbie să descoperi şi noul, şi anticul, iar verdele se stacojeşte, iar stacojiul se pierde în galben, există un loc care ne face să uităm cine sîntem şi ne duce departe de treburile lumeşti. Se deschide, deşi pare că te înconjoară. Te respinge, deşi parcă te înghite. Te alină, deşi pare să te respingă.

Complexul rupestru de la Dumbrăveni, denumit „Canaraua Fetii" a rămas o necunoscută atît pentru arheologi, cît şi pentru localnici, sau turiştii ocazionali. Îi aduni pe degete într-un sezon de vară. E temătoare şi misterioasă, deşi impresionează precum o fată bătrînă, care-şi mai aşteaptă încă ursitul. Ursit care trebuie să treacă probele de foc ale înţepăturilor de tăuni şi muşcăturilor de vipere ce împînzesc rezervaţia.

Prin anii '80 un sătean din Cerchezu descoperea ciudatele încăperi scobite în peretele stîncos de lîngă localitatea Dunbrăveni. Cercetătorii care au venit de la Constanţa au constatat că este vorba despre un complex rupestru, structurat pe două niveluri. Urmele arheologice indicau urme de aşezări omeneşti. Ba mai mult, potrivit profesorului Neagu de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi, iubitor al Canaralei şi cercetător al măruntaielor sale, aici ar fi vorba despre nişte chilii ale unor călugări, care ar putea fi datate chiar din secolul al XI-lea.

COCLAURI. O zi apăsătoare de iunie, ameninţată de un imens nor aducător de ploaie cu tunete şi fulgere. Un vuiet venit de niciunde, dar prezent ne însoţeşte tot drumul aşa cum au făcut-o şi corul de tăuni într-un alai neprietenos, care ne însoţeşte maşina pe drumul către canara. Un drum destul de întortocheat şi destul de anevoios, pe ici, pe colo solicitînd o maşină ceva mai bine dotată. Mai greu să bată drumul vreun turist. Poate vreunul nehotărît sau împătimit de natură sau necunoscut, sau poate chiar vreunul inconştient. În rest, nici drumul, nici necunoscutul nu îmbie, deşi cîteodată ar fi bine să mai uităm de cele cunoscute şi de civilizaţie urbană. Deşi poate cîteodată, un drum bătătorit poate să aducă o mînă care să distrugă. Poate aduce o minte „întreprinzătoare", afaceristă care să dezvirgineze mai mult sau mai puţin cu ajutorul autorităţilor locale o zonă menită să rămînă aşa cum a lăsat-o natura. Poate aşa se vrea şi această canara, unde nimic nu te trimite, nu te îndeamnă. Nici măcar vreun indicator ruginit. Nici măcar vreun panou, care măcar să te anunţe că ai ajuns într-o rezervaţie. A rămas un necunoscut. Poate doar bulgarul, despre care localnicii spun că ar fi cumpărat de la stat pădurea care străjuieşte pe o parte canaraua, să mai fi ştiut cîte ceva. O pădure, pe care, odată cumpărată de la stat, o exploatează cum vrea. De la lemn pînă la mistreţul, nu cu colţii de argint, dar de Dumbrăveni, pe care îl vînează la bunul plac. I-a făcut şi adăpătoare mistreţului înmulţit o dată cu inundaţiile din anii trecuţi, care l-au mînat către pădurea din canara. Acum bulgaru', zic sătenii, vine din cînd în cînd cu prietenii lui, vara, la o partidă de vînătoare, iar în restul timpului mistreţii chinuiesc sătenii distrugîndu-le recoltele de porumb de la baza canaralei. Dar săteanul dobrogean, iscusit, dibaci şi abil nu se pune la mintea mistreţului. Astfel că atunci cînd dă porumbul şi e „în lapte", aşa cum îi place mistreţului, se organizează şi fac cu schimbul în fiecare noapte de pază în lanul de porumb.

Şi acolo unde monahii, sihaştrii deh, se rugau în chiliile lor din canara, acum dumbrăveanul de canara şi-a făcut adăpost de noapte de vară cu pat şi toate cele trebuincioase şi face de planton în lan. Cum dă mistreţul cu colţii şi rîtul de porumb, cum dă şi dumbrăveanul cu petarda să-l sperie. Că altfel nu-i cale de răzbit cu ei. Că deh, sînt vremuri moderne. S-a modernizat şi dumbrăveanul. Că o piatră nu-i de ajuns. Şi nu-l sperie pe mistreţ. Aşa că dă fuga la oraş, se alimentează cu vreo 10 petarde şi sperietura e asigurată.

DAR SĂ REVENIM LA CANARA. Pe celălalt mal al văii, specialiştii au descoperit, pe o lungime de vreo 10 metri, pietre mari fasonate, legate cu pămînt, resturile unui posibil zid, care marca traseul întregului complex sau conturul unei locuinţe. Locurile nu au fost cercetate în amănunte, iar inscripţiile vagi găsite pe pereţi nu au stabilt nimic cu certitudine. Din acest motiv locul rămîne încă o necunoscută. Acum a mai rămas un imens perete de calcar ros de timp, geruri şi ploi, care descoperă grotele. În aceste stînci s-au refugiat mai multe comunităţi, care sub presiunea altor populaţii mai războinice şi-au săpat locuri de refugiu structurate pe două niveluri. La baza stîncii, în adevărate peşteri se refugiau cu animale cu tot, iar deasupra şi-au creat locuri sacre sfinte, destinate purificării sufletului şi credinţei creştine. Puţinele inscripţii descoperite de cercetători nu au fost descifrate încă, iar astăzi, aproape că au dispărut. Despre ce vorbeau, ce mister ascundeau nimeni nu a aflat încă.

Acelaşi vuiet straniu ne însoţeşte în scurta noastră călătorie. Sau poate e doar liniştea apăsătoare care ne înconjoară. Sau poate este doar liniştea care apasă greu. Sau poate cine ştie, glasul vreunui comandant de navă mort pe vasul care a traversat vechiul braţ al Dunării, care trecea odată pe aici. Se zice că acum acest braţ s-a coborît în inima pămîntului. Un braţ subteran al Dunării, care străbate acest spaţiu răscolind măruntaiele pămîntului.

VESTIGII. Părăsim locul care geme de poveşti şi istorie. În viteza molcomă a roţilor, mai arunci o dată o privire înapoi. Să vezi ce laşi în urmă. O mărturie a vechiului, a milenarului? Un monument? Sau poate doar o piatră de calcar în care timpul şi-a făcut mendrele şi a săpat nişte găuri? O bucată de istorie? Un adevăr? Nimeni nu poate fi sigur. Nimeni nu ştie. Şi oricît de simplu ar părea timpul a jucat feste şi cercetătorilor. Lui nea Ion, care ne-a povestit de bulgaru' cu pădurea de mistreţi şi de canara în timp ce cosea la baza canaralei, răsărit printre porumbul de înălţimea unui copil de 10 ani, nu-i vine a crede cînd profesorul Neagu îi spune că pe unele porţiuni n-o să aibă recoltă completă, pentru că unele locuri sînt situri arheologice. „Vezi bucăţile alea de pămînt? Unde nu ţi-a crescut porumbul? Acolo sînt situri. Dacă sapi un metru' jumate, o să găseşti urme ale unei civilizaţii". Nea Ion zîmbeşte în colţul gurii, mai că nu l-ar crede pe profesor dînd mai degrabă vina pe mama-natură. El e un obişnuit al locului. Deşi nu-l percepe precum profesoru'. Dar e venit de la oraş. Poate ştie ce spune. A copilărit în canara. Cînd canaraua nu era canara. Adică nu era istorie. Era doar o piatră. „Ne ascundeam prin grote. Eram mai mulţi copii. P'aici veneam des şi ne jucam. Şi găseam diverse cioburi d'alea de oale". Şi atunci mai că-i vine să creadă ce-i spune profesorul venit de la oraş. Îşi ia coasa în spate şi o ia agale înaintea noastră. Noi mai aruncăm o privire către Canara. O barză ce păşeşte agale în lanul de prumb ne mai întîrzie o perioadă plecarea. Tacticoasă, păşind calm, se plimbă printre porumbi căutînd vreo şopîrlă sau vreo viperă. Are spor şi ospăţ bogat după cum o vedem halind din cînd în cînd. Poate că a mai sărăcit cu vreo viperă rezervaţia. Îşi ia zborul deodată spre undeva departe dincolo de canara. Lasă în urmă acelaşi loc impresionant, misterios şi apăsător totodată, pe care îl părăsim şi noi într-un colb care înghite totul în jurul nostru. Canaraua nu se mai zăreşte.

În căutarea comorii

Localnicii, cei mai bătrîni dintre ei, spun că nu există an de la Dumnezeu în care un grup restrîns de „turişti" să nu vină în prospecţiuni după marea comoară ascunsă de haiduci. Nici localnicii nu s-ar fi lăsat mai prejos. Poliţiştii spun că în ultimii ani au fost prinşi mai mulţi „căutători de comori" cu aparate profesionale de detectare. Oamenii legii nu sînt surprinşi de „mişcările" active de căutare din zonă. În urmă cu un an au fost reţinuţi cîţiva tineri, care scormoneau canaraua cu o aparatură destul de rudimentară, care nu depăşea o sumă mai mare de cîteva milioane de lei. Poliţiştii s-au arătat uimiţi, pentru că în anii precedenţi astfel de grupuri fuseseră surprinse în timp scotoceau cu aparaturi care ajungeau chiar şi la cîteva mii bune de euro. Deşi zona este bogată în tot felul de artefacte, Canaraua Fetii atrage însă tot felul de indivizi avizi în căutare după comori, rămînînd cea mai scotocită locaţie.

Adevăr şi legende

„Canaraua Fetii" este o rezervaţie naturală, nu şi sit arheologic. Profesorul Marian Neagu de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi spune că pentru a declara zonă drept sit arheologic este nevoie de mulţi bani şi mult timp din cauza birocraţiei. „În ţara asta, niciodată, în nici un regim nu a interesat pe nimeni descoperirea vestigiilor de către arheologi. Decît la nivel de propagandă. Pentru a fi declarată rezervaţie arheologică, trebuie făcut un dosar stufos, care costă vreo 300 de milioane de lei. Iar procedura este foarte complicată şi durează vreo trei ani. Ei zic: «Lasă că avem destule, aşa că nu mai contează încă una".
Canaraua Fetii continuă în Bulgaria sub numele de Suha-Reka (Valea Seacă!). Arheologii bulgari studiază de peste 25 de ani bisericuţele din grotele acestui masiv carstic de vîrsta cuaternară. Una din legendele bătrînilor spune că după ce turcii au intrat în Dobrogea, mai mulţi călugări s-au refugiat în zonă şi că aceştia au început să jefuiască satele turceşti. Toate bunurile ar fi fost acunse într-o încăpere secretă. O altă legendă spune că haiducii au fost masacraţi, biserica a fost incendiată, iar în acest loc s-au stabilit turcii, care şi-ar fi ascuns bogăţiile în camerele lăcaşului şi ar fi adus femeile rămase în sat pentru a le batjocori şi a le face servitoare. Nu se ştie care dintre variante este cea adevărată, dar cert este că una dintre fetele ascunse şi siluite în stîncă, nemaiputînd suporta supliciul la care era supusă s-a aruncat de pe vîrful unei stînci. Şi de aici şi numele „Canaraua Fetii".

Primeste - i , Doamne

versuri si muzica Tudor Gheorghe

Primeste-i Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

De atatea ori am inaltat
Spre tine calda rugaciune
Si atata timp am asteptat
Dumnezeiasca ta minune.

Ca ochii ne-au ramas infipti
In slava cerului parinte
Si ingerasi tai cuminti
I-au spart sub talpile lor sfinte.

Si ne-ai lasat sa stam asa
cu doua gouri de - ntuneric
In locul ochilor ce - ar vrea
Bici de lumina, fulger sferic.

Sa fie, ca sa taie - n drum
Glontul pornit din teava pustii,
Ascunsa - n noaptea grea si-n fum
Si cine - a tras nicicand sa nu stii.

Primeste-i, Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara,
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

Primeste - i , Doamne

versuri si muzica Tudor Gheorghe

Primeste-i Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

De atatea ori am inaltat
Spre tine calda rugaciune
Si atata timp am asteptat
Dumnezeiasca ta minune.

Ca ochii ne-au ramas infipti
In slava cerului parinte
Si ingerasi tai cuminti
I-au spart sub talpile lor sfinte.

Si ne-ai lasat sa stam asa
cu doua gouri de - ntuneric
In locul ochilor ce - ar vrea
Bici de lumina, fulger sferic.

Sa fie, ca sa taie - n drum
Glontul pornit din teava pustii,
Ascunsa - n noaptea grea si-n fum
Si cine - a tras nicicand sa nu stii.

Primeste-i, Doamne - n casa ta
Pe cei ce vin din Timisoara,
Ei sunt ofranda cea mai grea
Pe care ti-o trimite tara.

http://www.trilulilu.ro/tovarasultau/66702756b18f83

Craciunul Timisoarei - Da-ne Doamne Darul amintirii

Am fost si eu acolo, in Timisoara, acum 13 ani. Am petrecut si eu, alaturi de ceilalti entuziasti, cel mai straniu si frumos Craciun trait vreodata: Craciunul Timisoarei. Am trait acele zile, nu ascuns si baricadat in casa, ci afara, pe strazi.
Am fost sambata, 16 decembrie, acolo, in Piata Maria, cu fetita mea de mana, ea avea atunci doar 9 ani. Era seara si priveam, muti de uimire, cum un grup de vreo 30 de tineri striga "Jos Ceausescu!" Am fost din nou pe strazi, duminica, de la 7 diminineata, si deja strazile erau pline de oameni. Lumea umbla intr-o procesiune ireala, cu vadita nedumerire si mirare in ochi, caut`nd cu infrigurare semne care sa le dovedeas-ca incredibilul, sa le dea asigurarea ca nu viseaza, ca dupa 45 de ani de mizerie comunista, Timisoara zice NU. si am fost in Piata Operei duminica seara, cand se ardeau volumele omagiale din librarii si soldatii, la fel de nedumeriti si infrigurati ca si noi ceilalti, ne-au infipt baionetele intre ochi. Da, am fost acolo la Catedrala, luni, 18 decembrie, c`nd au tras in noi. Nu frica a domnit atunci, ci pura perplexitate; era imposibil sa crezi ca trag cu adevarat. } in ciuda a ceea ce s-a spus de catre vesnicii filosofi si critici dupa ce totul s-a terminat, gloantele acelea au fost mai mult decat reale, iar mortii ce au cazut atunci mai mult decat adevarati. Si daca nu m-as fi adapostit, trezit din nedumerirea mea nat`nga de strigatele sotiei, probabil ca acest articol nu ar mai fi fost scris. Am fost si marti, si miercuri, si joi, de dimineata p`na seara, in Piata Operei, alaturi de altii mii. Am asistat miercuri, 20 decembrie, la memorabila scena a fuzio-narii armatei cu demonstrantii; am chiuit de bucurie, alaturi de altii zeci de mii, joi, 21 decembrie, c`nd am aflat vestea ca "a inceput si in Bucuresti". Iar vineri, 22 decembrie, inghesuit in multimea uriasa ce ocupa tot spatiul dintre Opera si Catedrala, am auzit ca o veste din cer, veste venita de la un geam de sus, dintr-o cladire din dreapta noastra, cum ca Tiranul a fugit. Asa a strigat atunci o voce de femeie, de sus de la geam, spre multime: A fugit Tiranul!

Era 22 decembrie. Trecuse exact o saptamana. Doamne! Au fost necesare doar 7 zile sa se darame ceea ce dainu-ise jumatate de veac si parea ca va dainui vesnic.
Se spune ca toate au un rost si ca nimic nu e int`mpla-tor. Faptul ca exact de solsti-tiul de iarna Timisoara si Rom`nia au devenit libere poate fi doar o coincidenta? Pentru noi, crestinii, in nici un caz.

Solstitiul de iarna a fost din cele mai vechi timpuri cumpana, momentul cosmic cel mai important in viata omului. La toate popoarele solstitiul de iarna se celebra ca cea mai mare sarbatoare. Atunci, de solstitiul de iarna, se spune, se deschid portile raiului si coboara in lume un m`ntuitor. De aceea, nasterea Domnului nostru Isus Christos a trebuit sa se int`mple de solstitiul de iarna. De aceea, solstitiul de iarna coincide cu Craciunul. Atunci Soarele lumineaza noaptea si nu int`mplator Christos este numit Sol Invictus si Sol Justitiae. El este Soarele Justitiar ce transforma "noaptea in zi" si "tristetea in bucurie". Atunci are loc trecerea de la "vechi" la "nou", de la un ciclu la altul. }i tot de aceea, leul - simbol christic - era in Evul Mediu o emblema a justitiei.
Este interesant ca blazonul vechi al Timisoarei continea un leu, ceea ce su-gereaza ca aceasta cetate a fost sub semnul soarelui justitiar si, parafraz`n-du-l pe Campanella, o putem numi "Cetatea Soarelui". De altfel, in 1316, c`nd Timisoara a devenit resedinta, capitala regelui Charles Robert d'Anjou, ea avea cele patru porti orientate spre punctele cardinale, adica spre statiile soarelui, la fel ca si cetatea lui Campa-nella. Este de mirare atunci ca cele 7 zile justitiare, de foc si lupta, s-au desfasurat la Timisoara? Este de mirare ca au fost exact 7, si ca s-au petrecut exact de solstitiul de iarna, cind are loc schimbarea dintre vechi si nou? Ca totul a inceput in Piata Maria, a Sf. Fecioare, mama Soarelul Justitiar?
Cei care au fost atunci in Piata Operei au vazut cu uimire miracolul Naturii, cum iarna s-a transformat intr-o edenica primavara, iar Soarele, extraordinarul Soare, era suspendat parca de turla Catedralei. Caci acel de neuitat Craciun al Timisoarei a avut soarele ca semn. Desi iarna, era cald ca primavara si soarele stralucea pe cerul albastru pe care se proiecta conturul Catedralei.
Da, fara indoiala, Timisoara apartine istoriei sacre, ea a stat la cumpana ciclica si soarele Timisoarei este, pe merit, Sol Justitiae Temesiensis.

Sub acest soare a fost sarbatorit Craciunul Timisoarei si acum, dupa 13 ani, nu avem dreptul sa uitam. Omul, pentru ca e om, are tendinta sa uite ce e important, dus de vartejul amanuntelor de zi cu zi.
Acuma, de Craciunul anului 2003, sa ne rugam :

da - ne Doamne darul amintirii!

Documente declasificate dupa 19 ani, depuse in dosarul Revolutiei de la Timisoara

-- Avocatul gen. Stanculescu, Alice Draghici: "Printre fortele armate de la Timisoara s-au aflat si cetateni straini dotati cu armament diferit de cel al soldatilor Ministerului Apararii"
Avocatul gen. (r) Victor Stanculescu, Alice Draghici, a depus, luni, in instanta, in dosarul Revolutiei de la Timisoara, documente care ar arata ca la evenimentele de acum 19 ani ar fi participat si straini dotati cu armament diferit de cel al Ministerului Apararii. Draghici a declarat pentru NewsIn ca, din documentele depuse la dosar, la termenul de luni de la inalta Curte de Casatie si Justitie, ar rezulta ca printre fortele armate de la Timisoara s-au aflat si cetateni straini dotati cu armament diferit de cel al soldatilor Ministerului Apararii. Avocatul a sustinut ca aceste lucruri ar fi demonstrate de jurnale ale Ministerului Apararii, declasificate la solicitarea lui Victor Stanculescu, referitoare la operatiunile de la Timisoara din decembrie 1989. De asemenea, printre documente s-ar afla si rapoarte ale cadrelor participante la evenimentele din urma cu 19 ani. "Teroristi" cu armament performant
La finalul sedintei de judecata de luni, avocatul lui Stanculescu a declarat ca din aceste documente rezulta ca nu s-a putut stabili clar cine ar fi de vina pentru faptele petrecute la Timisoara. "Rezulta ca, in perioada 16 - 21 decembrie 1989, la Timisoara, printre soldati au fost infiltrate diverse persoane. Astfel, au fost persoane imbracate in uniforma kaki si care detineau armament foarte sofisticat. Era armament de lupta de provenienta straina, care nu era in dotarea Armatei si cu care s-a tras inclusiv chiar si in soldati. Va dau un singur exemplu. Pe 17 decembrie au fost depistate cinci persoane straine care atacau masini de lupta ale armatei. Atunci cand au fost depistate, acele persoane care erau imbracate in uniforma specifica armatei au fugit. Spatiul aerian era survolat de niste aparate de zbor mici, despre care nu s-a stabilit nici pana in prezent de unde proveneau. Au fost impuscati multi soldati, s-au atacat tancuri ale armatei. Documentele depuse de noi la dosar arata ca, printre persoanele infiltrate in randul celor de la Timisoara, se aflau oameni din Unitatea Speciala de Lupta Antiterorism si din Securitate", a declarat pentru NewsIn avocatul Alice Draghici. La randul sau, aparatorul lui Mihai Chitac, gen. (r) Ioan Dan, a solicitat si el mai multe probe, printre care si depunerea la dosar a unui document prin care s-ar demonstra incompatibilitatea unuia dintre judecatorii completului de fond de la iCCJ unde a fost condamnat clientul sau. Avocatul a sustinut ca magistratul ar fi membru al Asociatiei de Revolutionari "22 decembrie" de la Iasi. Amanare contestata Presedintele Completului de noua judecatori, Gheorghe Florea, a decis sa ia in discutie toate aceste cereri pe 9 iunie, la un nou termen al procesului. Amanarea procesului a fost contestata de revolutionarii prezenti, care au solicitat ca generalii Chitac si Stanculescu "sa nu mai fie tinuti in brate". Una din partile vatamate din dosar, Vasile Farcau, a aprins doua lumanari pe care le-a infipt in doi covrigi si le-a pus pe un birou in fata judecatorilor. Dosarul a mai fost amanat de Completul de noua magistrati al inaltei Curti de Casatie si Justitie, care trebuie sa judece recursurile depuse de generalii in rezerva Victor Stanculescu si Mihai Chitac, condamnati la 15 ani de inchisoare si degradare militara in procesul Revolutiei de la Timisoara.
generalul Victor Stanculescu
Potrivit motivarii data publicitatii in 5 decembrie 2007, Victor Stanculescu si Mihai Chitac nu pot fi exonerati de raspundere penala, pentru ca au executat ordinul lui Ceausescu de a trage in manifestantii de la Timisoara, ordinul fiind ilegal, cei doi generali stiind de caracterul anticomunist al revoltei. Acelasi document confirma faptul ca inculpatul Victor Atanasie Stanculescu a facut parte din comandamentul care a condus actiunea de reprimare a manifestatilor de la Timisoara si a exercitat cu "vadit exces de zel" atributiile ce i-au revenit in cadrul acelui comandament. Aceasta a dus si la numirea sa de catre Nicolae Ceausescu, in seara de 20 decembrie 1989, in functia de comandant militar unic al muncipiului Timisoara, se arata in motivarea sentintei de condamnare a generalului(r) Stanculescu pentru Revolutia de la Timisoara.
generalul Mihai Chitac
In ceea ce il priveste pe inculpatul Mihai Chitac, magistratii au aratat ca, din corelarea tuturor probelor, reiese ca acesta a facut parte din structurile de conducere a actiunii de reprimare a manifestantilor din Timisoara, ca a exercitat si el exces de zel, "implicandu-se in mod vadit in executarea ordinului ce a avut ca urmare impuscarea mortala a 72 de persoane si ranirea altor 253 dintre care multe foarte grav", se arata in motivarea aceleiasi sentinte. Magistratii au aratat ca, potrivit reglementarilor in vigoare, in decembrie 1989, comandatii care au dreptul sa dea ordine poarta intreaga responsabilitate pentru legalitatea si urmarile ordinelor date. Darea de catre comandat si executarea de catre subordonat a unui ordin ilegal atrag raspunderea atat pentru unul cat si pentru celalalt, sustin magistratii care au apreciat ca ordinul de a se deschide foc impotriva manifestantilor avea un caracter vadit ilegal, nu era emis in baza prevederilor niciunei legi sau a Constitutiei si, prin urmare, nu trebuia pus in executare, se mai arata in motivarea sentintei. Potrivit instantei, inculpatii au fost informati asupra caracterului anticomunist, de protest al manifestantilor de la Timisoara si aveau atat pregatirea cat si experienta necesara pentru a realiza caracterul ilegal al unui astfel de ordin. Magistratii au mai apreciat ca inculpatii aveau posibilitatea sa nu se implice in realizarea ordinului respectiv. Magistratii au respins cererea partilor vatamate din acest dosar - raniti si familii ale celor ucisi in urma interventiei brutale a armatei - de a se schimba incadrarea faptelor de care sunt acuzati cei doi generali in rezerva ai MApN, de la "omor deosebit de grav" si "tentativa de omor" la cea de "genocid". Inainte de 21 decembrie, la Timisoara au fost ucisi 73 de protestatari.

Apa saracita in deuteriu, un miracol pentru sanatate

Birocratia impiedica brevetarea "apei vii" ca medicament
In Romania, medicii cauta solutii de ultima generatie pentru salvarea vietilor. Daca, la Cluj, a avut loc in premiera o operatie prin criogenie, specialistii Institutului National de Cercetare - Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice din Ramnicu Valcea Spitale incearca sa breveteze "apa vietii" ca medicament. Clinici din intreaga lume folosesc o apa cu proprietati terapeutice produsa in Romania. Conducerea Institutului sustine ca apa saracita in deuteriu are proprietati curative in bolile de piele, ale stomacului, asigura o protectie contra virusilor, scade nivelul colesterolului, ajuta la vindecarea unor forme de cancer si are un efect benefic asupra duratei de viata. "Apa vie", cum mai este numita, este un adevarat leac natural la indemana oricui. De altfel, zeci de pacienti bat zilnic la poarta institutiei pentru a-si procura tratamentul. Iar daca specialistii valceni incerca sa gaseasca alte remedii pentru maladii grave, acelasi lucru se intampla si la Cluj, unde medicii au facut, marti, prima operatie din tara noastra de distrugere prin inghetare a unei tumori pe un rinichi transplantat. Pacienta, in varsta de 41 de ani, a suportat bine interventia chirurgicala de aproape trei ore, care a avut loc la rinichiul ce ii fusese transplantat in urma cu trei ani si pe care se dezvoltase o tumora. Potrivit declaratiei profesorului doctor Mihai Lucan, seful Clinicii de Urologie Cluj, interventia chirurgicala prin criogenie, o premiera pentru tara noastra, a constat in distrugerea celulelor canceroase prin procese repetate de inghetare la minus 190 de grade, urmate de dezghetare. Medicii au decis ca aceasta metoda este singura ce putea sa salveze rinichiul si sa o mentina in viata pe pacienta din Bihor. Femeia a suportat bine interventia si medicii spun ca isi va reveni mult mai repede decat dupa o operatie clasica. Fabrica de sanatate Aflat la cativa kilometri de Ramnicu Valcea, Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice si Izotopice (ICSI) este o adevarata fabrica de sanatate. Aici se produce apa saracita in deuteriu (ASD), speranta pentru bolnavii de cancer, fiind una dintre cele mai realizari patentate de cercetatorii institutului. Aceasta apa reprezinta o sansa pentru prevenirea imbolnavirilor de cancer avand efecte benefice in asociatie cu diverse medicamente. Confruntati cu restrictiile legale impuse de Ministerul Sanatatii si Familiei, cel al Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor si Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, reprezentantii institutului valcean au fost nevoiti sa certifice produsul ca facand parte din categoria "apa potabila" pentru promovarea pe piata. Cei care au folosit deja produsul spun ca este un adevarat miracol pentru sanatate, insa, din pacate, lipsa de colaborare cu sistemul medical romanesc face ca acest produs sa fie livrat in principal in strainatate, tara cea mai deschisa la acest gen de tratament fiind Ungaria. Ministerul Sanatatii nu a putut fi contactat pana la ora publicarii articolului. "Apa vietii" ajuta bolnavii de cancer
Tratamentul de exceptie ce ar putea ajuta mii de oameni, este privit cu dezinteres de autoritatile romane. Confruntati cu lipsa de colaborare din partea sistemului medical romanesc, reprezentantii institutului sunt nevoiti sa livreze "apa vie" in principal in strainatate, cererea cea mai mare provenind din Ungaria, care cumpara in prezent 70% din productia de apa grea. Apa de la Valcea a ajuns si pe piata japoneza. Institutul colaboreaza si cu spitale clinice din Iasi, Timisoara, Bucuresti, ba chiar si cu unitatile de pe platforma chimica valceana. "Noi o numim apa imaculata si este comercializata acum si la sticle de 0,5 litri. Pana acum o vindeam doar la peturi de doi litri. Este de fapt o apa potabila purificata, saracita in deuteriu. Pentru oamenii sanatosi, apa saracita trebuie inmultita cu doua treimi de apa normala. Pentru bolnavi, aceasta apa nu se foloseste ca o cura, ci trebuie bauta tot timpul", a declarat directorul Institutului, prof. univ. dr. Ioan Stefanescu. In Romania, doar cateva spitale particulare folosesc aceasta apa ca metoda de tratament, cei mai multi bolnavi fiind nevoiti sa mearga direct la poarta institutului pentru a-si cumpara apa detritiata. Apa saracita in deuteriu are efecte in special in tratarea cancerului, in combinatie cu chimioterapia. Pacientii care au incercat acest remediu sustin ca ajuta foarte mult in ameliorarea si prevenirea cancerului. Birocratia a impiedicat brevetarea apei ca medicament Din pacate, legislatia foarte stufoasa si lipsa de posibilitati a institutului valcean de a se ocupa de toate procedurile legale pentru brevetarea acestei ape pe post de medicament a facut sa fie vanduta in prezent ca apa potabila, iar comercializarea sa nu a fost sprijinita in nici un fel de Ministerul Sanatatii. "In conditiile de constrangere, reglementate de Ordinul nr.179/154 din 2003 al ministrului Sanatatii, al ministrului Agriculturii, al presedintelui Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor privind regimul de comercializare a produselor prezentate ca miraculoase, precum si a unor produse alimentare, in scopul protejarii vietii, sanatatii, securitatii si intereselor economice ale consumatorilor, strategia institutului a fost de a certifica un produs din categoria apa potabila pentru promovarea pe piata de consum. Cea mai mare cantitate a fost livrata la export, constituind baza unor produse de uz veterinar si alimentar din diferite tari. Avand in vedere ca este vorba de un institut national de cercetare dezvoltare cu domeniu principal de activitate "cercetarea - dezvoltarea" si faptul ca valorificarea prin punerea pe piata a produselor pe baza de ASD este o activitate de productie si comerciala, reglementate prin autorizari si certificari specifice, la care cu mare greutate institutul nostru a facut fata, s-a hotarat ca tehnologia sa fie transferata unui potential beneficiar, in conditiile reglementate de legea privind proprietatea intelectuala si accesul la fonduri pe programele guvernamentale, ce sustin transferul tehnologic de produse si tehnologii inovative de la UCD catre agenti economici. Aceasta strategie este aliniata strategiei nationale pentru cresterea competitivitatii agentilor economici, prin facilitarea transferului rezultatelor cercetarilor UCD", a mai precizat directorul general Ioan Stefanescu. Recunoastere internationala In urma cercetarilor realizate de specialistii insitutului s-a demonstrat ca apa saracita in deuteriu este o substanta netoxica, care nu determina modificari ale starii generale si aspectului exterior al animalelor, nu produce modificari semnificative ale greutatii corporale si nu determina modificarea substantiala a parametrilor biochimici ai sangelui, activitatii cardiace, modificari macroscopice ale organelor, aparatelor si sistemelor indivizilor studiati. "Prin folosirea acestei ape cu virtuti terapeutice nu se modifica nici aspectul general al tesuturilor si organelor. Rezultatele cercetarilor au fost brevetate si publicate, dar in acelasi timp s-au bucurat si de recunoastere internationala, fiind premiate cu cele mai inalte distinctii de-a lungul anilor la numeroase targuri si expozitii de stiinta si inventica", a mai precizat directorul general al ICSI Valcea. Descoperirea a adus cercetarilor romani cinci medalii de aur si trei de argint la saloanele de inventica de la Bruxelles, Geneva, Londra si Budapesta. La cererea cititorilor: Cercetari sustinute pentru demonstrarea calitatilor terapeuticeIn vederea caracterizarii acestui produs, reprezentantii Institutului au sustinut o campanie intensa de investigare si cercetare a proprietatilor si efectelor ASD, in baza unor colaborari, granturi, proiecte cu numeroase institutii de specialitate din tara, printre care se numara Laboratorul pentru Cercetari si Ecologie Acvatica - Piatra-Neamt; Laboratorul de Fiziologie Experimentala si Aplicata, Academia Romana - Filiala Iasi; Universitatea de stiinte Agricole si Medicina Veterinara a Banatului - Timisoara; Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru stiinte Biologice - Bucuresti; Statiunea de Cercetari si Productie Pomicola - Rm. Valcea; Regia Autonoma de Activitati Nucleare, R.A.A.N. - Drobeta Turnu Severin; BIOTEHNOS - Bucuresti; Gerovital Cosmetics - Bucuresti; Institutul National de Cercetari Marine "Grigore Antipa" - Constanta; Centrul de Cercetari stiintifice Medico-Militare - Bucuresti; Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu", Clinica de Dermatologie Cluj Napoca; Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice si Moleculare - Cluj Napoca si Universitatea - Pitesti.

Elena Ceausescu a ars mortii de la Timisoara

Fostul ministru de Externe al Romaniei socialiste, Stefan Andrei, revine cu noi declaratii bomba privind ultimele zile ale regimului Ceausescu. Interviul, publicat in exclusivitate in ZIUA, face parte dintr-un documentar TV si o carte despre culisele diplomatiei romanesti la 20 de ani de la caderea sistemului comunist. Excelenta, ce a cautat Ceausescu la Teheran in decembrie 1989, cand deja, aici, fusese declansata operatiunea de debarcare a sa, atat la Iasi, cat si la Timisoara? Vizita a fost stabilita dupa conferinta statelor nealiniate, de la Belgrad. Fusese fixata pentru 18 decembrie. Eu consider si acum ca Nicolae Ceausescu a savarsit una dintre cele mai grave si daunatoare greseli ale vietii sale politice cand, in dimineata zilei de luni, 18 decembrie 1989, s-a urcat in avion pentru a pleca timp de trei zile in vizita oficiala in Iran. Inainte de a pleca, pe 17 seara, Ceausescu m-a chemat la el sa se sfatuiasca cu mine. M-a intrebat: "Crezi ca pot sa aman vizita in Iran?". "Sigur ca da", i-am zis. Am amanat-o si pe cea cu Brejnev, in '77, cand a fost greva minerilor din Valea Jiului. Fac o paranteza: am sunat atunci la Moscova sa anunt ca nu putem veni si, desi nici nu incepuse bine revolta minerilor, cei de la Kremlin imi zic: "Da! Da! Aveti probleme in Valea Jiului cu minerii, nu?!". Stiau deja! Inchid paranteza. Se vedea pe Ceausescu cum se framanta. Dimineata, pe 18, a dat telefon la Timisoara, lui Ion Coman si primului secretar. I-a intrebat care e situatia ca sa stie daca sa amane sau nu vizita in Iran. Coman l-a asigurat ca nu-i nevoie: "Nu, tovarase Ceau­sescu! Am aplicat indicatiile dumneavostra si totul e bine". Ca ar fi fost o mana de derbedei, de golani si ca s-a facut ordine. "Puteti pleca linistit in Iran", i-au spus. Dimineata, la orele 7.00, comandantul Securitatii din Timisoara, Tinu, ii dadea generalului Macri, care era responsabil acolo din partea Securitatii, lista: sunt 42 de morti, 250-300 de raniti. Lista ajunge la Vlad si la Postelnicu. Afla si ministrul Apararii. Ceausescu ii cheama acasa si-i intreaba: "Care-i situatia? Ca aman vizita." Ei i-au zis ca-i liniste acum. Nici unul nu i-a spus ca sunt 42 de morti. Nici Coman, nici Balan, nici ceilalti. Atunci Ceausescu a plecat in Iran si a lasat-o la comanda pe Elena Ceausescu. Se inapoiaza pe 20 decembrie, seara. Ion Dinca si Tudor Postelnicu sunt chemati imediat de Nicolae Ceausescu la biroul sau de la CC, unde se gasea deja Elena Ceausescu. Ceausescu cere sa i se faca legatura telefonica la Timisoara cu Dascalescu, care era acolo impreuna cu Emil Bobu. Si-l intreaba: "Care este situatia?" Dascalescu ii spune: "Sunt 58 de morti!". "Pai cum, mai, 58 de morti? Ca mie tovarasii imi spun aici ca sunt 11 morti." Ceauseasca a intervenit, comentand ca Dascalescu nu trebuie sa se ia dupa zvonuri, ci sa se bazeze pe informatii, de la "forurile com­petente". Auzind ceva acolo, Dascalescu a replicat: "Tovarase Ceausescu, 40 de morti au fost deja incinerati". "Cum incinerati?" a intrebat Nicolae Ceausescu privind spre Tudor Postelnicu. Asta zice: "Tovarase Secretar General, erau vagabonzi, persoane neidentificate, s-a primit ordin - si a aratat cu barbia spre Elena Ceausescu - sa fie incinerate". Si-atunci el si-a dat seama ca la plecarea in Iran a fost mintit si de cei de la Timisoara, si de cei trei ministri de-aici. Ca ei aveau 43 de morti - care au ajuns 58 - si 300 de raniti si el statea la Teheran. Cand putea sa amane vizita in Iran, nu era nici o problema, nici o pierdere economica. Mintit via Bucuresti-Teheran Deci Elena Ceausescu si-a mintit sotul? Va dati seama? Da! E clar ca Ceauseasca l-a mintit si in timpul convorbirilor lor telefonice pe cand era la Teheran. Ea a fost implicata direct si in hotararea de incinerare. Atunci, la CC, cand a aflat adevarul, Ceausescu s-a limitat sa spuna: "Bine, ne vedem mai tarziu, sa vedem ce avem de facut". A fost o greseala fundamentala a lui Ceausescu, de a o lasa pe sotia sa la carma tarii! Si mai ales in circumstantele date. N-am aflat si nici nu m-am interesat ce colaboratori si sfatuitori a avut Elena Ceausescu in zilele in care Ceausescu se afla la Teheran. Ar fi interesant de stiut, pentru a cunoaste gandirea si indicatiile sale din acea perioada si ce indicatii primea de la sotul ei de la Teheran. Oricum, ce se stie este ca se intrerupsesera orice alte legaturi dintre tara si Nicolae Ceausescu, cu exceptia dialogului dintre cei doi soti. Fostul ministru de Externe Ion Stoian care se gasea atunci la Teheran mi-a spus ca ministrul secretar de stat al MAE, domnul Duma, a primit ordin sa nu-i trimita nici o telegrama ministrului sau. Nu stiu nici daca Nicolae Ceausescu primea la Teheran rapoarte de la Securitate ori de la Ministerul Apararii Nationale. Sa ne intoarcem putin la ziua de 17 decembrie. Sedinta CPEx. A fost o sedinta cu adevarat memorabila. Am scris deja episodul in memoriile mele. A fost asa: Ceausescu a vrut sa-i demita pe Vlad, Milea si Postelnicu deoarece nu-i respectasera indicatiile date de el in cursul noptii de 16 spre 17 decembrie, in legatura cu tulburarile de la Timisoara. Gogu Radulescu si Constantin Dascalescu s-au ridicat si-au spus ca nu ar trebui luata masura aceasta. Ceausescu, nervos - dar cam juca teatru - a spus, trantind foile pe masa: "Atunci alegeti-va alt secretar general". Cu exceptia lui Niculescu-Mizil si a lui Gheor­ghe Pana, eu si inca o persoana ne-am ridicat de pe scaun si nu ne-am deplasat spre Ceausescu, intrand in joc si rugandu-l sa nu ramana secretar general. Era o smecherie de-a lui. Ignorand sau nesocotind structura de atunci a Cepex, unii ziaristi ori istorici scriu ca atunci partidul ar fi putut scapa de Ceausescu, aproband indemnul lui de a fi ales un alt secretar general. Este o ipoteza falsa, contrara realitatii. Modalitatea de alegere a lui nu-ti permitea acest lucru. Ceausescu construise minutios un sistem al dracului, betonat, de alegere a secretarului general, de la organizatiile de baza pana la Congres, care, practic, facea imposibila schimbarea lui, fara voia lui. Ceausescu, asa cum stiam toti cei care il cunosteam mai bine, nu concepea decat o varianta unica: sa moara cu puterea in brate. Stiam si se vedea pe el ca Ceausescu nu dormise in noaptea precedenta si nici la pranz in ziua sedintei. Devenise nervos, morocanos, nereceptiv chiar, si, daca nu dormea, devenea dur si brutal cu colaboratorii, insuportabil. In timpul sedintei, Elena dadea roata cu ochii sticlosi urmarind cu atentie comportamentul fiecarui membru Cepex. Atunci a desem­nat-o pe Elena Ceausescu, impreuna cu Manea Manescu, vicepresedinte al Consiliului de Stat, sa coordoneze activitatea din tara: "Ei vor fi cei care vor organiza sedinte atunci cand va fi cazul si vor convoca Biroul Permanent al CPEx." De ce nu si de celalalt vicepresedinte al Consiliului de Stat, Gogu Radu­lescu? Pentru multi dintre noi, era clar de ce: cunosteam simpatiile si pozitile prosovietice ale lui Gogu Radulescu. Oamenii rusilor au preluat puterea Si ajungem la ziua de 21 decembrie. Din informatiile noastre "marea manifestare" din 21 a fost organizata de un membru al CPEx care nu a fost judecat si nu a facut inchisoare impreuna cu dvs, ceilalti membri ai Comitetului Politic. Este vorba de Barbu Petrescu, primarul de atunci al Capitalei, care a disparut ulterior. Care a fost rolul lui? Barbu Petrescu era un idiot. I-am spus-o si lui si Ceausescu, dar cu alta ocazie. Elena era legata de el, prin frate. Nu stiu ce s-a intamplat cu el. Cuvantul de ordine al generalului Militaru, omul GRU, al rusilor, a fost - dupa ce a preluat puterea cu Iliescu - sa decapitam conducerea partidului si a statului. Sa fie arestati cu totii, inclusiv conducerea Securitatii. Aveau nevoie de controlul total. Si a inceput alt macel. In nebunia de atunci, nu stiu ce s-a intamplat. Eu m-am trezit in inchisoare. Stiti cui trebuie sa-i multumesc pentru asta. Este interesant si concludent ca Dascalescu si Gogu Radulescu ca si Ion Ursu, din dispozitia nu stiu cui, au fost scosi din procesul CPEx si n-au fost condamnati..