Spionajul romanesc

Au ieşit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO şi ţările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morţii Revoluţiei şi, din comunişti, au devenit capitalişti rapace, privatizând reţele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia naţională, aşteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

30 de miliarde de euro. Aceasta este suma aproximativă pe care Uniunea Europeană o pompează în România până în 2030. O gură de oxigen dozată pentru economia naţională, de care va beneficia, în mod direct, mediul de afaceri. Un mediu de afaceri care, la 19 ani după Revoluţie, este dominat de foştii ofiţeri ai Securităţii ceauşiste şi de beizadelele acestora. Interesele lor financiare au o constantă: afacerile clientelare cu statul.

Se detaşează prin influenţă o castă aparte: ofiţerii de spionaj - disciplina de elită a culegerii de informaţii. Sau „pionii Marelui Joc“ - aşa cum le place unora dintre ei să-şi spună. Dacă, în comunism, formau o castă de privilegiaţi, tot ei au profitat de pe urma tranziţiei, convertindu-se în capitalişti şi formând un soi de oligarhie ereditară. Sunt conectaţi între ei prin fire invizibile, fac trafic de informaţii şi respectă instinctiv legea Omertei. Îşi măsoară patriotismul în milioane de euro, dar păstrează nostalgia epocii comuniste, când statul i-a luat de la brazdă şi le-a imprimat în scoarţa cerebrală tehnicile de spionaj sovietice. Acum sunt principalii beneficiari ai integră rii europene, după ce decenii întregi au spionat democraţiile vestice ale Bătrânului Continent. Când sabotau NATO, în Războiul Rece, nici nu visau că, după nişte ani, vor intermedia tehnică specială americană. Şi-au păstrat reflexele profesionale şi se mişcă eficient la adăpostul discreţiei. Adică „la umbră“ - termenul lor argotic.

Au construit reţele de afaceri, bazându-se pe vechile filiere de spionaj. De aceea, mulţi dintre întreprinzătorii de azi sunt ofiţerii DIE de ieri. Documentările transfrontaliere relevă că fiecare dintre spionii ceauşişti şi-a construit businessul folosindu-se de oportunităţile zonei în care au fost trimişi în misiuni, precum şi de relaţiile betonate atunci. Practic, au utilizat informaţiile şi sursele în interes personal, privatizându-le, ascunşi de paravane offshore, societăţi anonime şi interpuşi.

Grupările de afaceri cu rădăcini în spionajul comunist acţionează peste tot, în domenii strategice: imobiliare, energie, IT, armament, telecomunicaţii, agricultură, presă, servicii publice, instituţii de stat şi politică. Influenţează mediul de afaceri şi astfel domină economia naţională. Unii sunt în Top 300, iar cei care fac pe consilierii magnaţilor îşi legitimează traficul de influenţă drept „consultanţă“.

Serialul „Cupola“ nu este un rechizitoriu al fostei Securităţi. Ci un documentar jurnalistic, în care fiecare episod prezintă, în exclusivitate, povestea câte unui ofiţer din spionajul lui Ceauşescu. O poveste care arată cum instrumentul armat al unei dictaturii criminale se repliază rapid în afacerist cu pretenţii „de etichetă“. Şi pentru că afaceriştii nu se pot lustra, merită, cel puţin, să-i ştim. De ce? „Oricine este altcineva“, spune o regulă veche a spionajului.

IMOBILIARE

Serviciul Imobiliar de Elită

Trei înalţi ofiţeri ai Serviciului de Informaţii Externe (SIE), ieşiţi în rezervă anul trecut, îşi oferă contra cost experienţa unui controversat magnat imobiliar din Bucureşti. Generalii (r) Adrian Isac şi Ion Isar, colonelul (r) Mircea Haş şi colonelul activ Teodor Dorobanţu s-au regrupat într-o reţea financiară constituită în jurul unui mogul de presă şi imobiliar, Marius Locic. Magnatul e cunoscut drept un apropiat al PDL, dar şi al controversatului finanţator al clubului Steaua, Gigi Becali.

Serviciul Imobiliar de Elită

Statul, parazitat de foştii săi spioni

Foşti ofiţeri-cheie SIE şi SRI, apropiaţi de mogulul media Sorin Ovidiu Vîntu, fac bani din energie şi imobiliare. Personajele centrale sunt generalul (r) SIE Nicolae Iană, colonelul (r) SRI Ion Badea, generalul (r) de divizie Gheorghe Carp, fost chestor-şef în Ministerul de Interne. În noua Românie, cei trei au devenit pilonii a două grupări controversate de afaceri. Miza e cât se poate de ispititoare: zecile de milioane de euro obţinuţi din relaţii clientelare cu statul român.

Statul, parazitat de foştii săi spioni

Spionul-alchimist

După ce, în anii ’80, l-a „vânat“ pe transfugul Ion Mihai Pacepa în Statele Unite ale Americii, un ofiţer român de contrainformaţii ajută un grup israelian să-şi transforme profitul obţinut din tranzacţiile imobiliare făcute în România în diamante de pe continentul african. Ţara vizată: Sierra Leone. Vânătorul transfugului Pacepa e Dan Victor Bălăesh, cu o carieră de top în DIE/CIE/SIE, pe contraspionajul extern. La capătul firului sunt partenerii săi din afaceri, israelienii Haim Tzutziashvili şi Ronny Bruckner, un miliardar de pe Wall Street.

Spionul-alchimist





Cum îşi împart spionii Capitala

Două mari grupări de afaceri îşi împart piaţa imobiliară din Bucureşti. Oamenii lor cheie provin din fosta Securitate şi din nomenclatura comunistă. În schemă, două grupări de afaceri: Trigranit - reprezentată de fostul ambasador la Londra Dan Ghibernea (despre care sursele EVZ spun că e ofiţer activ) - şi „Popoviciu-Badea“, controlată de foştii gineri ai comunistului Ion Dincă. Soţiile celor doi (în cazul lui Nicolae Badea, fosta) investitori giganţi în imobiliare au activat în contraspionaj, cu grade de căpitani.

Cum îşi împart spionii Capitala

TEHNICĂ SPECIALĂ

Un spion român face afaceri cu un fost şef al Mossad

Un colonel (r) român de contraspionaj extern reprezintă în România interesele de afaceri ale unui fost director Mossad. El a prestat servicii şi pentru o mare companie israelienă de comerţ cu armament într-o tranzacţie cu Gigi Becali. Fostul spion cu pricina, colonelul (r) Constantin Cetinoiu, a activat în structurile DIE/CIE/SIE. A condus contraspionajul extern pe spaţiul Austria-Germania-Elveţia, dar a activat şi ca ofiţer pe deplin conspirat, sub paravanul unor societăţi comerciale.

Spion român face afaceri cu un fost şef al Mossad

Noile tunuri ale spionilor ceauşişti

Teodor Ilieş, un înalt fost ofiţer din serviciile române de spionaj - dinainte şi după ’89 -, conectat la un dealer de arme israelian şi un avocat din Tel Aviv, cu rol de „paravan“, a furnizat logistica pentru Telecomunicaţiile Summitului NATO de la Bucureşti. Ei au avut acces la secretele logistice ale armatei române şi ale serviciilor de informaţii. Cei trei au interese într-o companie bucureşteană din zona furnizării de sisteme integrate de comunicaţii, abonată la bani publici şi contracte strategice din sfera siguranţei naţionale.

Noile tunuri ale spionilor ceauşişti

Generali filaţi de contraspionaj

Cinci generali în rezervă ai armatei române sunt monitorizaţi de contraspionajul militar pentru afaceri care lezează interesul naţional. Operaţiunea „IUDA“ arată cum generalii (r) Dan Zaharia, Florentin Popa, Mircea Chelaru, Nicolae Spiroiu şi Gheorghe Rotaru gravitează în jurul lui Aurel Cazacu, fostul boss al Romtehnica. Potrivit DSM, acţiunile acestora prejudiciază cercetarea, înzestrarea şi modernizarea armatei române, dar şi importul şi exportul de tehnică militară.

REŢEAUA „IUDA“: Generali filaţi de contraspionaj



Reţeaua „IUDA“ - spionii lui Ivan

Culisele tranzacţiilor cu armament dezvăluie anvergura operaţiunilor ruseşti din România. Un raport al Direcţiei de Siguranţă Militară de la Bucureşti (DSM - contraspionajul militar) pune în lumină modul în care serviciile secrete de la Moscova penetrează informativ industria naţională de apărare. Miza: controlul operaţiunilor de import-export, cu potenţial financiar uriaş, şi informaţii „preţioase“ privind strategia de apărare a guvernului român. Filajul DSM identifică un personaj-cheie: Aurel Cazacu.

Reţeaua „IUDA“: spionii lui Ivan

Reţeaua „IUDA“ - gradele apei minerale

Un grup de foşti ofiţeri din spionajul românesc face afaceri cu apă minerală printr-o companie filată de contraspionajul militar. Un fost director adjunct al SIE şi firma la care lucrează sunt monitorizaţi de contraspionajul armatei pentru legături cu Aurel Cazacu, bossul Romarm, şi dealeri israelieni de tehnică militară. În ecuaţie mai apar alţi doi generali (r) SIE şi două personaje-cheie din dosarele penale ale lui Adrian Năstase.
Ioan Păun (foto)

REŢEAUA „IUDA“: Gradele apei minerale


AFACERI VIP

Secretul lui Verestoy

Ce îl leagă pe un înalt ofiţer din spionajul ceauşist de liderul grupului UDMR din Senatul României? Banii şi o prietenie veche. Generalul (r) Victor Marcu i-a vândut lui Verestoy Attila o firmă de afaceri digitale, cu statut de „autoritate de certificare“ - conferit de un ministru UDMR. Tranzacţia nu apare în declaraţia de avere a politicianului de Top 300. În paralel, spionul rezervist este director în compania care a concesionat iluminatul public al celor mai importante oraşe din ţară. Compania tranzacţionată între politician şi fostul agent este specializată în tehnologii de securizare a informaţiilor şi furnizează servicii de certificare şi „semnătură electronică“. Victor Marcu i-a fost adjunct în SRI lui Virgil Măgureanu. Înainte de ’89 a activat şi în UM 0103 (DIE/CIE), spionând disidenţii români din străinătate.

Secretul lui Verestoy


VERESTOY ATTILA

Securiştii „Amigo“

Generalul (r) de spionaj Constantin Anghelache şi ex-maiorul Şerban Mihăilescu (Miki Şpagă) s-au întâlnit în firma care a adus în ţară cafeaua braziliană. În afacere a intrat şi antrenorul Mircea Lucescu. Constantin Anghelache a fost omul care a gestionat o perioadă, înainte de Revoluţie, banii obţinuţi de spionajul ceauşist. Miki Şpagă, pe numele său Şerban Mihăilescu, este politician PSD şi ex-secretar general în guvernul Adrian Năstase. Mihăilescu a fost, însă, şi şef de cabinet al ultimului premier comunist, Constantin Dăscălescu. În octombrie 2006, CNSAS l-a deconspirat ca maior acoperit în DIE, între ’86 şi ’89. Politicianul a contestat însă decizia. Depăşind momentul Revoluţiei, cei doi s-au reinventat, împreună, în capitalism. Acum, primul excelează în business, iar celălalt e senator în Parlamentul României.

Securiştii „Amigo“


ŞERBAN MIHĂILESCU

ENERGIE

Spionii care ne umflă factura la energie

Foşti agenţi din serviciile secrete ruse, bulgare şi israeliene, cu conexiuni la Bucureşti, furnizează cărbune energetic pentru termocentralele româneşti la preţuri umflate de aproape două ori - adaos pe care-l suportăm toţi din buzunar. Sistemul Energetic Naţional a importat huilă rusească prin intermediarii Boris Golovin (colonel în rezervă în spionajul militar rusesc), Tonya Halpern (aflată în atenţia contraspionajului militar românesc) şi foştii KGB-işti Constantin Iavorsky, Anatoli Patron şi Iuri Ustinov. Boris Golovin reprezintă în România interesele lui Oleg Deripaska şi Igor Ziuzin, doi oligarhi ruşi, parteneri ai evazionistului mondial Mark Rich. Constantin Iavorsky, fost general KGB, a monopolizat livrările de cărbune pentru termocentralele româneşti. S-a înconjurat în afaceri de o armată de ofiţeri SRI.

Spionii care ne umflă factura la întreţinere

Ciupeli de la buget pe filiera americană

Un spion, un afacerist şi doi diplomaţi - toţi americani - sunt monitorizaţi de contraspionajul militar de la Bucureşti pentru conexiunile lor cu înalţi ofiţeri ai serviciilor speciale româneşti. Miza: afacerile cu statul. Generalii români sunt Decebal Ilina (fost şef al spionajului militar) şi Marius Opran (Serviciul de Telecomunicaţii Speciale). Despre acesta din urmă se vehiculează că ar fi fost ofiţer acoperit DGIA. Are însă un certificat care contrazice zvonul, document eliberat chiar de DGIA, când era condusă de generalul Gheorghe Rotaru, bunul său prieten. Printre diplomaţii americani se numără un ofiţer ONI şi fostul număr doi al Ambasadei SUA la Bucureşti. Decebal Ilina a activat ca ofiţer al Direcţiei de Informaţii Militare, din 1980, în contrainformaţii. După Revoluţie, a condus DIM şi Contraspionajul Militar.